Depresia, autosugestia şi horoscopul

O cunoştinţă mi-a transmis prin e-mail horoscopul pe care i-l făcuse cineva! Mă rugase să-l citesc şi să-i dau o sugestie sau o părere. Se recunoscuse pe ea însăşi în "horoscopul" care-i indica prezenţa unor trăsături psiholo­gice negative şi-i spunea, în acelaşi timp, că acele trăsături erau responsabile de eşecurile sale în viaţă. Între altele, faptul că nu reuşise să întâlnească un partener de viaţă avea cauza într-o atitudine de excesivă independenţă în relaţia cu sexul opus. Au trecut vreo trei zile după ce mi-a trimis horoscopul şi m-a sunat! Avea o voce prăbuşită, se îneca în lacrimi: "Sunt în delegaţie de serviciu şi am ieşit din sală. Sunt la pământ, sunt dezenergizată, nu pot să mă concentrez. În plus, toţi colegii sunt răi şi agresivi, mă apostrofează fără nici un motiv!".

Ea avea până atunci relaţii plăcute la serviciu, şi asta o ajuta să se simtă... împlinită! De data aceasta însă, lucrurile stăteau pe dos. "Descrie gândurile, ideile, sentimentele pe care le aveai înainte să mă suni", am rugat-o. "A, păi m-am tot gândit în ultima vreme la horoscopul ăsta. Are dreptate, sunt rea, sunt agresivă, sunt prea independentă şi pentru toate eşecurile mele sunt vinovată!" I-am spus:

"Du-te acum la oglindă (era într-o cameră de hotel şi, cum se înţelege, într-o stare extrem de ne­fe­ri­cită!), priveşte-te cu atenţie şi zâmbeşte-ţi ţie". Spune: "Mă iubesc şi mă accept pe mine aşa cum sunt; accept şi iubesc oamenii aşa cum sunt". De îndată ce s-a văzut în faţa oglinzii zâm­bindu-şi, a râs sincer, poate şi din pricina stranietăţii imaginii! Mizam atunci pe faptul că creierul uman nu face distincţia între imagi­na­ţie şi realitate, aşa încât, şi prefăcându-te că râzi, creierul interpretează că râzi cu adevărat, iar asta schimbă automat configuraţia neuro­na­lă şi, în acelaşi timp, eliberează substanţe hră­nitoare pentru minte şi trup. I-am spus:

"Fă-ţi un duş, concentrează-te asupra tră­să­tu­ri­lor tale plăcute şi priveşte în oameni ce-i mai bun. Şi neapărat să ieşi din cameră!". Am suna­t-o peste o jumătate de oră. Era, deja, printre colegi, dar nu iniţiase nici o comunicare. Stătea pe un fotoliu şi făcea "exerciţiul de visare", adică ob­serva părţile plăcute, interesante sau mul­ţu­mitoare ale oamenilor. Ieşise din criză, nu era exuberantă, dar... înţelesese că-şi făcuse sta­rea cu mâna sa! Seara, când i-am telefonat, o voce bucuroasă mi-a răspuns de la celălalt ca­păt al firului: "Suntem aici într-o distracţie ma­ximă! Şi să ştii că azi am ieşit cu o colegă în oraş, am fost şi la biserică, toată lumea se simte fericită!". Ce se întâmplase? Horoscopul îi dăduse un indiciu, nu era vina horoscopului. Mintea sa se concentrase asupra părţilor ne­gative descrise în horoscop. Şi, pe măsură ce mintea recunoştea agresivitatea, negativitatea, independenţa excesivă, încăpăţânarea etc., intra tot mai adânc în întuneric, iar starea de deprimare... se accentua (de câteva zile ea se gândea la ce-i spusese horoscopul).Concentrarea asupra părţii întunecate din ea îi afecta capacitatea de concentrare în prezent şi, în plus, o determina să proiecteze aceleaşi trăsături negative asupra celor din jur. Când a revenit la acceptarea de sine, s-a reîntors la relaţia armonioasă cu lumea încon­ju­ră­toare, dar şi cu ea însăşi! Horoscopul şi-a împlinit astfel destinul, căci în experienţa cu el a conştientizat că are obiceiul să se autosugestioneze negativ. Tocmai concentrarea accentuată asupra părţilor noastre întunecate ne face să vedem în alţii ceea ce vedem în noi înşine. Cu toţii avem şi părţi nega­tive. Avem în istoria noas­tră trăiri precum ruşinea, revolta, invidia sau agresivitatea. Este bine să le conştientizăm, dar să le înţelegem ca pe nişte părţi fireşti ale omului din noi. Omul întreg, omul complet nu-i doar părticica aceea mică din interiorul nostru care a agresat pe cineva cândva. Suntem tot noi aceia care pot mângâia un câine sau pot iubi un om. Suntem şi părţile noastre bune, nu doar cele... neplăcute! Ce anume alegem să privim în noi despre noi devine, iată, starea noastră, sentimentul şi... lumea pe care o vedem afară, întunecată sau luminoasă, ia forma... lumii noastre interioare.