x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Depunctarea, singura armă eficientă împotriva mitocanilor

0
Autor: Dan Dumitrescu 22 Aug 2008 - 00:00

PUNCTUL PE EI
Giuleştiul găzduieşte la finalul acestei săptămîni cea de-a doua confruntare importantă a campionatului. După Rapid – CFR, meciul Rapid – Dinamo reprezintă încă o lucrare de control care poate conta decisiv în media finală a clasamentului. Meseriaşii ştiu ce-i aşteaptă şi, în consecinţă, îşi fac temele cum ştiu ei mai bine, încercînd să ţină sub control tensiunile care preced firesc astfel de momente. Derbedeii, în schimb, blătuitori şi blătuiţi ai unei vieţi în mizerie, dau frîu liber orgoliului prostesc şi încing scandaluri publice de toată jena. Mitocănia lor este parcă transcendentală, este temeinică şi greu de corijat. Şi asta nu-i singura belea. Alt pericol şi mai mare decît deversarea necontrolată a lăturilor umane în public îl reprezintă lipsa unei replici ferme.



PUNCTUL PE EI
Giuleştiul găzduieşte la finalul acestei săptămîni cea de-a doua confruntare importantă a campionatului. După Rapid – CFR, meciul Rapid – Dinamo reprezintă încă o lucrare de control care poate conta decisiv în media finală a clasamentului. Meseriaşii ştiu ce-i aşteaptă şi, în consecinţă, îşi fac temele cum ştiu ei mai bine, încercînd să ţină sub control tensiunile care preced firesc astfel de momente. Derbedeii, în schimb, blătuitori şi blătuiţi ai unei vieţi în mizerie, dau frîu liber orgoliului prostesc şi încing scandaluri publice de toată jena. Mitocănia lor este parcă transcendentală, este temeinică şi greu de corijat. Şi asta nu-i singura belea. Alt pericol şi mai mare decît deversarea necontrolată a lăturilor umane în public îl reprezintă lipsa unei replici ferme.

Pasivitatea victimelor în faţa viiturii devine adevărata catastrofă. Tocmai de aceea gîndeam că federaţia, prin comisiile sale de specialitate, ar trebui să sancţioneze exemplar ieşirile în decor care tarează acest început de campionat. Amenzile nu mai sperie pe nimeni. Cuantumul lor poate părea fabulos doar pentru cheltuitorul rezonabil. Îmbuibaţii le achită vizibil satisfăcuţi, pentru că li se oferă posibilitatea să mai comită o aroganţă. Suspendările au semnificaţia unui blat între judecaţi şi judecători. Un jucător suspendat sau un antrenor îşi riscă pîinea. Conducătorul nu riscă nimic. Dimpotrivă, suspendarea îi oferă posibilitatea de a demonstra că poate trăi în fudulie chiar dacă i s-au luat caii de la bicicletă. Singura armă împotriva acestor nesimţiţi este aceea a depunctării în clasament.
Măsura este într-adevăr una extremă. Dar numai măsurile extreme pot vindeca situaţii de criză extremă. Şi, apoi, prin astfel de sancţiuni, vinovaţii sînt trimişi în faţa unor tribunale care nu iartă. Vinovaţii devin culpabili şi în faţa propriilor jucători şi antrenori. Vinovaţii vor fi supuşi, de asemenea, corecţiilor publice ale suporterilor care nu acceptă ca victoriile din teren ale echipei favorite să fie anulate de prostia fotolnicilor de prin tribunele oficiale.

Cred că măsurile de forţă reprezintă singura opţiune valabilă a federaţiei. Dar pentru ca această opţiune să se materializeze în fapt se mai cer îndeplinite anumite condiţii. O astfel de acţiune trebuie susţinută prin bune intenţii şi totală imparţialitate pentru ca arma dreptăţii să nu devină drog al aranjamentelor mîrşave. În al doilea rînd, măsurile de forţă majoră nu sînt decît la îndemîna celor care au, la rîndu-le, forţa de a rezista unor presiuni majore. De aceea spun că reorganizarea comisiilor în fondul lor şi în componenţă se cere grabnic înfăptuită. În fine, o a treia condiţie îi priveşte pe cei care pot proteja autoritatea comisiilor. Îi priveşte pe şefii cei mai şefi de pe la FRF şi LPF. Ei trebuie să-şi recîştige autoritatea de a cere acţiunea justiţiei oarbe. Pornite dintr-o realitate deprimantă, astfel de solicitări pot părea utopice. Dar performanţa nu poate fi protejată dacă nu vom avea îndrăzneala de a călca în picioare obişnuinţe păguboase.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de