Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"La o adică, n-aş fi nici impotriva publicării injurăturilor şi insultelor. Cu o singură condiţie. Ca autorul să poate fi identificat: cu nume propriu şi, eventual, adresă"
Cotidianul Adevărul din 11 decembrie 2007 a publicat in varianta sa online un editorial intitulat "PNL, propriul adversar", axat pe demisia lui Tudor Chiuariu. In continuarea acestui text, sub titlul "Opiniile cititorilor" găsim postate binecunoscutele mesaje primite prin internet. Primul dintre acestea sună aşa: "PNL, partidul hazna, de primrepetentul Tăriceanu in data de 2007-12-11 00:29:04. Măi tămpiţi de romăni, aţi crezut că nu sunt in stare să vă trădez idealurile pe care le-aţi avut atunci cănd ma-ţi votat pe mine impreună cu Alianţa D.A. Am reuşit, prin hotărărea cretină pe care am luat-o, să vă dezamăgesc total, dar puţin imi pasă. Ce-o să-mi faceţi? Atăta timp căt ca aşa-zişi anlaişti politici cu trecut comunist cum sunt cretinul Cristoiu, *******, Nistorescu Cornel, cretinul Ion M. Ioniţă, escrocul ...". Citind comentariul, deoarece mă interesa şi opinia altora despre demisia lui Tudor Chiuariu, mi-a căzut intămplător privirea şi pe acest mesaj. Dacă tot am apucat să-l citesc, nu pot să-mi reprim nevoia de a da curs cătorva nedumeriri:
1)Â Comentariul din Adevărul nu e semnat de mine. In cuprinsul său, de asemenea, nu se pomeneşte o clipă numele Ion Cristoiu. Nu lucrez in redacţia ziarului Adevărul. Nu mă hrănesc din petrodolarii domnului Dinu Patriciu. In aceste condiţii, nu inţeleg prezenţa numelui meu in mesajul aşa-zisului cititor.
2)Â Din căte se vede, autorul insultei n-a citit comentariul din ziar. De ce a binevoit redacţia să-i aşeze răndurile analfabete sub genericul "Opiniile cititorilor"? E vorba de un cititor al ziarului Adevărul? Dacă da, de unde ştiu ştabii redacţiei că e un cititor, şi nu un lanţ de tras apa la toaletă cătă vreme respectivul nu se identifică?
Â
3) Steluţele ivite la un moment dat in mesaj arată că administratorul site-ului a cenzurat textul primit de la aşa-zisul cititor. Nu ştiu despre ce-i vorba sau despre cine-i vorba in cuvăntul sau cuvintele cenzurate. Bănuiesc că-i vorba de ceva considerat de administratorul site-ului de la Adevărul că nu poate fi făcut public. Şi, cu toate acestea, acelaşi administrator a lăsat injurătura cretin in cazul meu. De ce?
S-o fi găndit Administratorul că formula cretin, devenită publică prin reproducerea in varianta online, nu e o insultă? Probabil că da. Dar atunci mă intreb: dacă aş scrie eu, in hotarele acestui text, că Adrian Halpert e cretin, ar fi corect? După 18 ani de insulte, injurături, etichetări porceşti şi acuzaţii bizare in presa noastră, zisă şi civilizată, sunt totalmente imun la injurătura cretin. Ba chiar, dacă mă găndesc bine la grozăviile scrise in ziare sau spuse la televizor despre subsemnatul, eticheta la care se dedă aşa-zisul cititor mă lasă indiferent. Am găsit insă de cuviinţă să scriu aceste rănduri pentru a semnala un fenomen ce riscă pe zi ce trece să devină extrem de periculos pentru moravurile noastre: cel al bunăvoinţei cu care redacţii precum cea a Adevărului tratează mesajele huliganice de pe site-urile ziarelor pe care le tipăresc. Oricine parcurge presa noastră tipărită constată - şi nu fără satisfacţie - că insultele ordinare, calomniile murdare, injurăturile de mahala sunt tot mai puţine şi chiar, in unele cazuri, nu sunt chiar deloc. Dat fiind că textele tipărite trebuie semnate, nici un autor nu indrăzneşte să injure sau să insulte un semen de-al său. E, de altfel, ceea ce se intămplă şi in viaţa de zi cu zi. N-am auzit pe stradă, in piaţă, in parc, intr-un loc public decăt foarte rar - şi atunci doar ca prefaţă la o incăierare â apelative gen cretin, dobitoc, curvă, bou sau vacă. Nevoia unora de a fi porci s-a retras in spaţiul privat. Aici, in dormitor sau in baie, iţi poţi insulta semenul fără să rişti oprobriul celor din jur.
Apariţia variantelor online ale ziarelor a readus in spaţiul public nevoia unora de a da curs duhorii din ei. Sub genericul Opiniile cititorilor sunt publicate injurături şi insulte la adresa persoanelor publice: jurnalişti, politicieni, oameni de afaceri. Cu mici excepţii, redacţiile lasă să zburde pe internet expresiile publice ale huliganismului de cea mai joasă speţă. N-am nimic impotriva acestei practici de a lăsa cititorii să-şi exprime opiniile la articolele publicate. Cu o singură condiţie: ca ele să nu fie simple expresii ale nevoii de a fi porc. De a fi porc cu orice preţ. La o adică, n-aş fi nici impotriva publicării injurăturilor şi insultelor. Cu o singură condiţie. Ca autorul să poate fi identificat: cu nume propriu şi, eventual, adresă. Aşa insă, aşa cum s-a intămplat şi cu insultarea mea, nu facem altceva decăt să incurajăm violenţa huliganică. Violenţa pitită in intunericul anonimatului.
1)Â Comentariul din Adevărul nu e semnat de mine. In cuprinsul său, de asemenea, nu se pomeneşte o clipă numele Ion Cristoiu. Nu lucrez in redacţia ziarului Adevărul. Nu mă hrănesc din petrodolarii domnului Dinu Patriciu. In aceste condiţii, nu inţeleg prezenţa numelui meu in mesajul aşa-zisului cititor.
2)Â Din căte se vede, autorul insultei n-a citit comentariul din ziar. De ce a binevoit redacţia să-i aşeze răndurile analfabete sub genericul "Opiniile cititorilor"? E vorba de un cititor al ziarului Adevărul? Dacă da, de unde ştiu ştabii redacţiei că e un cititor, şi nu un lanţ de tras apa la toaletă cătă vreme respectivul nu se identifică?
Â
3) Steluţele ivite la un moment dat in mesaj arată că administratorul site-ului a cenzurat textul primit de la aşa-zisul cititor. Nu ştiu despre ce-i vorba sau despre cine-i vorba in cuvăntul sau cuvintele cenzurate. Bănuiesc că-i vorba de ceva considerat de administratorul site-ului de la Adevărul că nu poate fi făcut public. Şi, cu toate acestea, acelaşi administrator a lăsat injurătura cretin in cazul meu. De ce?
S-o fi găndit Administratorul că formula cretin, devenită publică prin reproducerea in varianta online, nu e o insultă? Probabil că da. Dar atunci mă intreb: dacă aş scrie eu, in hotarele acestui text, că Adrian Halpert e cretin, ar fi corect? După 18 ani de insulte, injurături, etichetări porceşti şi acuzaţii bizare in presa noastră, zisă şi civilizată, sunt totalmente imun la injurătura cretin. Ba chiar, dacă mă găndesc bine la grozăviile scrise in ziare sau spuse la televizor despre subsemnatul, eticheta la care se dedă aşa-zisul cititor mă lasă indiferent. Am găsit insă de cuviinţă să scriu aceste rănduri pentru a semnala un fenomen ce riscă pe zi ce trece să devină extrem de periculos pentru moravurile noastre: cel al bunăvoinţei cu care redacţii precum cea a Adevărului tratează mesajele huliganice de pe site-urile ziarelor pe care le tipăresc. Oricine parcurge presa noastră tipărită constată - şi nu fără satisfacţie - că insultele ordinare, calomniile murdare, injurăturile de mahala sunt tot mai puţine şi chiar, in unele cazuri, nu sunt chiar deloc. Dat fiind că textele tipărite trebuie semnate, nici un autor nu indrăzneşte să injure sau să insulte un semen de-al său. E, de altfel, ceea ce se intămplă şi in viaţa de zi cu zi. N-am auzit pe stradă, in piaţă, in parc, intr-un loc public decăt foarte rar - şi atunci doar ca prefaţă la o incăierare â apelative gen cretin, dobitoc, curvă, bou sau vacă. Nevoia unora de a fi porci s-a retras in spaţiul privat. Aici, in dormitor sau in baie, iţi poţi insulta semenul fără să rişti oprobriul celor din jur.
Apariţia variantelor online ale ziarelor a readus in spaţiul public nevoia unora de a da curs duhorii din ei. Sub genericul Opiniile cititorilor sunt publicate injurături şi insulte la adresa persoanelor publice: jurnalişti, politicieni, oameni de afaceri. Cu mici excepţii, redacţiile lasă să zburde pe internet expresiile publice ale huliganismului de cea mai joasă speţă. N-am nimic impotriva acestei practici de a lăsa cititorii să-şi exprime opiniile la articolele publicate. Cu o singură condiţie: ca ele să nu fie simple expresii ale nevoii de a fi porc. De a fi porc cu orice preţ. La o adică, n-aş fi nici impotriva publicării injurăturilor şi insultelor. Cu o singură condiţie. Ca autorul să poate fi identificat: cu nume propriu şi, eventual, adresă. Aşa insă, aşa cum s-a intămplat şi cu insultarea mea, nu facem altceva decăt să incurajăm violenţa huliganică. Violenţa pitită in intunericul anonimatului.
