Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La conferinţa de presă din 18 iulie 2008, Traian Băsescu a fost întrebat, printre altele, şi în legătură cu un articol din cotidianul italian La Repubblica, potrivit căruia ministrul de Interne, Roberto Maroni, ar fi declarat că preşedintele României e de acord cu amprentarea romilor din Peninsulă
La conferinţa de presă din 18 iulie 2008, Traian Băsescu a fost întrebat, printre altele, şi în legătură cu un articol din cotidianul italian La Repubblica, potrivit căruia ministrul de Interne, Roberto Maroni, ar fi declarat că preşedintele României e de acord cu amprentarea romilor din Peninsulă. Scandalul iscat de afirmaţia din articol s-a desfăşurat cu vreo săptămînă în urmă.
Atît de prompt cînd e vorba de a ataca lucrurile scrise despre domnia sa în presa de la noi, Traian Băsescu a tăcut chitic pînă vineri, 18 iulie 2008, despre o chestiune care-l punea într-o lumină extrem de proastă.
N-avem ştire de existenţa nici a unei virgule de Comunicat care să dezmintă cele tipărite în presa italiană.
O astfel de reacţie s-ar fi impus.
S-ar fi impus, desigur, şi o reacţie a domnului preşedinte la decretul discriminatoriu al guvernului Berlusconi faţă de nişte cetăţeni purtători de paşaport român.
Din cel puţin trei motive:
1) Decretul, vizînd cetăţeni români de etnie romă, adînceşte proasta imagine a României în lume. Amprentarea unei categorii de cetăţeni trimite, în subtext, la caracterul infracţional al categoriei respective. Şi cum romii din Italia sînt consideraţi cetăţeni români, Decretul contribuie la amplificarea prejudecăţii că românii sînt un neam de infractori.
2) Indiferent de etnie, cetăţenii români din străinătate trebuie apăraţi de către statul român împotriva oricărui abuz. Prin notele sale de esenţă, măsura luată de guvernul Berlusconi se constituie într-un abuz faţă de cetăţenii români de etnie romă, deoarece printre ei sînt şi oameni cinstiţi, care nu trebuie să fie supuşi umilinţei reprezentate de amprentare. Cu atît mai mult e vorba de un abuz cu cît sînt vizaţi şi copiii.
Să admitem însă că şeful statului n-a reacţionat dur la cele întîmplate în Italia din raţiuni de stat. A socotit că o prudenţă se impune din nevoia de a nu strica bunele relaţii cu Italia.
Apariţia articolului din La Repubblica trebuia însă să-l împingă la o reacţie. Declaraţia ministrului de Interne, reprodusă de prestigiosul cotidian cu ghilimele de rigoare, dezvăluia complicitatea preşedintelui României la măsurile discriminatorii din Italia. Una e să nu fii de acord, dar din motive ţinînd de interesul naţional să te păstrezi într-o anumită prudenţă, şi alta e să fii denunţat drept complice.
În declaraţia sa de presă, Traian Băsescu a minţit sugerînd că e vorba de o redactare eronată a ziaristului de la cotidianul italian.
Realităţile îl contrazic flagrant. Întreg articolul, dar mai ales punerea celor spuse de Roberto Maroni între ghilimele arată clar că ziaristul n-a făcut altceva decît să transcrie spusele înregistrate pe reportofon.
În aceste condiţii, a da vina pe jurnalist e un mod jalnic de a te ascunde după deget.
Domnul preşedinte ştie că trebuia să reacţioneze cerîndu-i explicaţii oficiale ministrului italian pentru o declaraţie în care-l făcea pe şeful statului român complice la măsura nazistă din Italia.
Pentru a-şi justifica incredibila lipsă de reacţie, domnul preşedinte vine cu o explicaţie prin care dovedeşte că ne crede proşti.
N-a reacţionat, pentru că e vorba de "un articol de presă, şi nu de o poziţie pe care să o fi primit de la guvernul italian".
Păi, stimate domnule preşedinte, tocmai pentru că declaraţia a fost făcută în presa italiană trebuia să vă grăbiţi a avea o reacţie publică oficială!
Cînd un jurnalist român a publicat despre dumneavoastră un articol din care vă conturaţi ca fiind unul din părtaşii la privatizarea Petrom, aţi reacţionat imediat printr-un Comunicat postat pe site-ul preşedinţiei.
Iar cînd un ministru italian publică într-un ziar precum La Repubblica o declaraţie prin care vă înfăţişează ca fiind de acord cu măsurile fasciste ale guvernului Berlusconi, nu reacţionaţi, declarînd senin că e vorba de "un articol de presă"!
Să înţelegem că domnul preşedinte e mai sensibil la acuzaţiile de mafiot decît la cele de complice la o măsură nazistă?!
