x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre destin, numai de bine

0
Autor: Tudor Octavian 18 Dec 2007 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un neam de-al meu, care a lucrat căndva cu o echipă de nemţi din RFG la montarea unei fabrici de mobilă, iar cu germana invăţată de la dănşii a fugit din ţară, a dat de aceeaşi echipă de nemţi in Canada şi a lucrat din nou cu ei, invăţăndu-i de data asta el engleza, incă vreo patru ani. După care, fără să se fi inţeles să se mai vadă, i-a intălnit in Venezuela, tot la montarea unei fabrici, rămănănd pentru toată viaţa cu convingerea că nu era vorba de intămplare, ci de destin.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un neam de-al meu, care a lucrat căndva cu o echipă de nemţi din RFG la montarea unei fabrici de mobilă, iar cu germana invăţată de la dănşii a fugit din ţară, a dat de aceeaşi echipă de nemţi in Canada şi a lucrat din nou cu ei, invăţăndu-i de data asta el engleza, incă vreo patru ani. După care, fără să se fi inţeles să se mai vadă, i-a intălnit in Venezuela, tot la montarea unei fabrici, rămănănd pentru toată viaţa cu convingerea că nu era vorba de intămplare, ci de destin.


N-am nici o indoială, mi-a zis neamul meu din Canada, că, oriunde m-aş duce să lucrez, voi da de nemţii mei. Am vorbit cu un statistician şi acesta mi-a explicat că şansa de a-i mai intălni scade, a patra oară, pănă la zero. Scade pe dracu! Anul trecut la München, in berăria unde se spune că venea Hitler cu partidul lui, un om de sală m-a condus spre singura masă unde mai era un loc liber. Ei, bine, la masă găsesc toată echipa de nemţi, cu excepţia lui Walter. Bietul Walter! A păţit un infarct la Praga. Normal că i-am intrebat cănd s-a petrecut nenorocirea. Şi ce crezi că am aflat? Am aflat că eu făceam o escală pe aeroportul din Praga exact in ziua in care la celălalt capăt al oraşului murea Walter. Nu-i nevoie de mai mult ca să intri la idei. Să te intrebi, dar nu de unul singur, ci mergănd la un psihiatru, dacă e intămplare sau destin. Intămplare nu mai are cum să fie, fiindcă e prea de tot, iar dacă e destin, atunci trebuie ca acesta să ducă undeva. Dar, unde poate să ducă, nu-mi dau seama.


După ce nu m-am mai văzut cu neamul meu de departe căţiva ani, mi-a telefonat să mă anunţe că vine pentru o săptămănă in ţară, deoarece echipa de nemţi demontează vechea fabrică de mobilă pentru un muzeu tehnic. Normal ar fi fost ca fabrica să funcţioneze numai douăzeci de ani, insă ai noştri au tras de ea şi uite că suntem in 2007 şi incă mai merge. L-am intrebat de unde ştia că nemţii sunt veniţi in ţară şi el mi-a răspuns că s-a intălnit pe stradă, la New York, absolut intămplător cu un fost coleg şi că acesta recunoscăndu-l i-a povestit aşa, intr-o doară, ca pe o chestie mai ciudată, despre nemţii care demontau şi plăteau obosita fabrică de mobilă ca pe o relicvă scumpă. Acum spune şi tu, mi-a zis de la capătul firului, din Canada, neamul meu cel urmărit de un destin care nu voia nimic de la el - de ce trebuia să dau eu nas in nas la New York cu fostul mecanic din fabrică, mai ales că pe strada unde ne-am intălnit ajunsesem din greşeală?! Oare ce inseamnă toate astea?


Poate că aş fi ştiut să-i răspund ce poate să insemne un număr de intălniri neprevăzute in viaţa unui om dacă, in urmă cu nişte ani, toate opiniile mele despre rolul destinului n-ar fi fost pervertite de concluziile unei femei de serviciu din Casa Scinteii, care tocmai se operase la intestinul subţire. Doamna Mariana mi-a povestit ce grea e operaţia la "destinul subţire", oricum insă mai uşoară decăt operaţia la "destinul gros".

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de