x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre eurobonduri

0
Autor: Daniel Daianu 01 Sep 2011 - 21:00

Tema emisiunii de euroobligatiuni (eurobonduri) — hartii de valoare care sa fie emise in numele zonei euro (UM) si garantate in nume comun – este proeminenta. Nu putini sustin ca asemenea obligatiuni ar 'sfarsi' atacurile speculative impotriva veri­gilor slabe din UM.

Sunt doua viziuni concurente privind eurobondurile. Cea promovata de Berlin ca ar slabi disciplina bugetara; are in vedere si o crestere a costului imprumuturilor pentru tarile creditoare, fiindca ele ar asuma fatis riscuri ale tarilor cu probleme mari. Apare si o problema de legi­timitate intrucat o federalizare a politicii fiscal-bugetare (cu formarea unei 'trezorerii' a UM) ar presupune modificarea de fond a Trata­tului de la Lisabona, ca si a altor acte constitutive ale Uniunii.

Viziunea concurenta, sprijinita de oficiali ai Comisiei, Jean. Claude Juncker, Mario Monti etc., pledeaza pentru emisiuni de eurobonduri acum. Se porneste de la criza datoriilor suverane, care se impleteste cu cea a sectorului bancar. Se tine cont de nevoia de a gestiona o situatie extraordinar de dificila, care nu ar putea fi rezolvata prin mutari incrementale. Aceasta situatie isi are ori­ginea, dincole de imprudente bugetare ale unor state, in excese ale industriei financiare cu corespondent in supraindatorarea sectorului privat.

O partie s-a facut prin obligatiuni emise de Facilitatea Europeana pentru Stabilitate Financiara (EFSF), care va deveni Mecanismul pentru Sta­bilitate Financiara (ESM), in ca­drul asistentei pentru Grecia, Irlanda si Portugalia. Dar, resursele ei sunt li­mitate la, practic, sub 300 miliarde euro. Pasul catre emisiuni de euro­obli­gatiuni ar fi radical, intrucat ar for­ta tarile la adancirea integrarii eco­no­mice, politice si institutionale; ar obliga si la o reglementare si supra­ve­ghere a sectoarelor bancare la nivelul Uniunii Monetare, cu cedare de pre­ro­gative nationale. O piata de euro­bon­duri ar fi adanca rivalizand cu cea a obligatiunilor americane ca di­men­siune; aceasta ar face ca o cres­tere a costului imprumuturilor pentru creditori sa fie insignifianta, este de prezumat.

Daca introducerea de eurobonduri acum pare sa nu fie posibila politic, in schimb este necesar sa fie marit substantial (cel putin dublat) volumul de resurse mobilizabile de catre EFSF. Sunt necesare masuri care sa calmeze pietele si cele de ordin incremental nu au eficacitate. Indiferent de calea urmata (eurobonduri; EFSF marit), guvernanta economica in UM (UE) trebuie sa sti­muleze cresterea economica in tarile cu mari probleme; fara cresterea economica nu se va putea asigura serviciul datoriilor, chiar daca va avea loc o restructurare (ordonata) a lor. Sunt necesare instrumente de amortizare a socurilor asimetrice la nivelul UE, ceea ce ar reclama o marire a bugetului UE. BCE nu ar mai trebui sa mareasca dobanda de referinta; mi­siunea ei principala acum trebuie sa fie stabilitatea financiara (in plus, nu este exclus ca o inflatie putin marita sa fie utila pentru corectia dezechilibrelor. Trebuie sa se rezolve si situatia bancilor in sarcina BCE fiind asigurarea de lichiditati la nevoie.

Angela Merkel si Nicolas Sarkozy au dreptate sa spuna ca nu exista formula magica. Dar disciplinarea bugetara este insuficienta cand criza are radacini in excese ale industriei financiare si supraindatorare a sectorului privat, intr-o Uniune Monetara careia ii lipsesc constructe de baza.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de