Despre „moda” românească

Mă amuză teribil cum se tot vântură, de ceva vreme, pe scena publică – în mass-media, pe Facebook, bloguri, website-uri şi prin evenimentele mondene – o gaşcă de tineri şi mai puţin tineri care pretind că fac „MODå”. Da, au creat o modă, dar nu una vestimentară, ci moda celor care „se bagă în seamă” foarte „cool” şi „se află în treabă” foarte energic şi important că ar „face modă”.

Cunosc specia asta de oameni: singurul lor talent este acela de a lăsa, foarte abil şi regizat, o puternică impresie că fac ceva, în orice domeniu. Şi marea majoritate de „gură- cască” creduli se lasă orbiţi de această paradă ostentativă. Dar, dacă te uiţi atent, descoperi că acel „ceva” nu are subiect – este lipsit de conţinut. Este foarte cool să te autointitulezi azi „creator de modă”. Te îmbraci cât mai ciudat-provocator, eşti prezent la toate evenimentele mondene posibile (prezentări de „modă”, lansări simandicoase, deschideri de „buti­curi” de lux, gale de orice – invitat sau neinvitat), ai grijă să fii pozat în ipostaze cât mai „cool”, te zbaţi apoi să pui cât mai multe poze cu tine şi ai tăi – hilare şi penibile – pe Facebook şi oriunde se mai poate.

Da, există o lume care arată aproximativ la fel – ciudat, smart, funny, boem, artistic, bizar, avangardist, nonconformist, nonşalant etc – şi în Occident, dar oa­menii ăia chiar FAC CREAŢIE VESTIMENTARå, IMPUN SE­ZON DE SEZON MODE, STILURI ŞI CURENTE UNOR MASE MARI DE OAMENI. În plus, mai creează şi lan­sează şi parfumuri. Adică acel „ceva” cu care se ocupă ei are conţinut – oricât de „neortodoxe” ar fi vieţile şi imaginea lor – are subiect şi obiect. Şi mai ales, multe predicate. Consistente. În plus, mai fac şi afaceri.

Ce fac „designerii de la noi”? Mai bine zis, ce nu fac. Oamenii ăştia tineri – unii dintre ei amuzanţi, inteligenţi, talentaţi chiar – îşi ratează inconştient propria vocaţie din cauza confuziei profesionale în care trăiesc. A face nişte haine – purtabile sau nu – a le sui pe o scenă într-o prezentare cu „manechine vii” şi a umple apoi internetul şi presa cu poze de la eveniment NU ÎNSEAMNå Cå FACI MODå. Mai degrabă este cotcodăcitul fericit al găinii când a făcut şi ea un ou. Evrika! Am mai spus-o şi o repet: moda este indu­cerea unor stiluri vestimentare şi de imagine ÎN MASE MARI DE OAMENI. A croi şi vinde haine câtorva prieteni, fani, vedete sau chiar unui target de nişă se numeşte DESIGN VESTIMENTAR. Asta dacă creaţia respectivă se ridică la valoarea de a fi numită produs de design.

Moda este înainte de toate un sistem cu foarte mul­te componente esenţiale care în România nu exis­tă. Moda înseamnă învăţământ bun de profil, design, bussiness, industrie, retail, marketing, publicitate, vo­lum de vânzări, lifestyle. Moda este că uite, mai toate fe­tele din oraş poartă în sezonul ăsta celebrele cizme lungi negre peste genunchi (cu toc sau nu) gen „muş­chetar” cu colanţi sau jeansi mulaţi. Moda este marca Calvin Klein. Modă revoluţionară a fost când Yves Saint-Laurent a introdus în vestimentaţia feminină hai­nele masculine şi azi miliarde de femei poartă pan­ta­loni. De altfel, pentru marele Yves o chintesenţă a modei au fost banalii blue-jeans inventaţi de Levi Strauss în secolul al XIX-lea. „Întotdeauna mi-am dorit ca eu să fi fost inventatorul blue-jeans-ilor”, spunea el. „Este cel mai spectaculos, practic, relaxat şi nonşalant obiect vestimentar. Are expresie, modestie, sex-appeal şi simplitate – exact ceea ce caut şi eu în creaţia mea”.