x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre poziţia UDMR

0
Autor: Ion Cristoiu 20 Feb 2008 - 00:00

Câtă vreme UDMR nu dă semne că această opinie exprimă şi altceva decât o manevră electorală, a cere plecarea Uniunii de la guvernare ar fi o greşeală.



Liderul UDMR, Marko Bela, a convocat luni, 18 februarie 2008, o conferinţă de presă în care a expus poziţia Uniunii faţă de proclamarea independenţei Kosovo. Dintre toate formaţiunile politice din România, UDMR trebuie abordată cu maximă atenţie în chestiunea Kosovo. Orice reacţie pripită, dar mai ales care nu ţine cont de nuanţe şi de raportarea la context riscă să fie primejdioasă pentru interesul nostru naţional. Din cel puţin două motive:


1) UDMR reprezintă pe plan intern şi mai ales pe plan internaţional minoritatea maghiară, cea mai numeroasă şi, într-un fel, cea mai complicată dintre minorităţile din România. Înainte şi după proclamarea independenţei, presa mondială a lansat teza unui pericol reprezentat de precedentul Kosovo. În acest context atenţia presei s-a concentrat asupra statelor cu minorităţi puternice şi mai ales consecvente în obţinerea de drepturi. Indiscutabil şi pe fondul poziţiei noastre împotriva independenţei, am atras atenţia presei mondiale. Care presă nu putea decât să urmărească, în căutarea precedentului, poziţia UDMR, organizaţia care reprezintă interesele minorităţii maghiare.


2) UDMR face parte din coaliţia de guvernare. Guvernul s-a pronunţat ferm împotriva recunoaşterii Kosovo. Poziţia UDMR a devenit astfel importantă din perspectiva supravieţuirii la guvernare a coaliţiei PNL-UDMR. Privită în fugă, declaraţia lui Marko Bella pare extrem de alarmantă. Liderul UDMR a declarat că: "Părerea noastră e că România ar trebui să recunoască cât mai repede Kosovo ca stat european‘‘. Lesne de interpretat asta ca un gest politic major. Numai că această declaraţie a fost doar o părere. Şi, în plus, ea a fost argumentată prin unicitatea situaţiei din fosta Iugoslavie. O scrutare mai atentă a textului dezvăluie că declaraţia e o simplă manevră electorală. Având în coastă Partidul Civic Maghiar, UDMR şi-a dat seama că în acest an electoral ar pierde puncte semnificative dacă n-ar face o astfel de declaraţie. Din acest punct de vedere, trebuie să remarcăm eroarea comisă de domnul preşedinte, care, în ura sa faţă de UDMR, a încurajat pe radicalii maghiari, adversari ai Uniunii. După aproape zece ani de prezenţă la guvernare, UDMR s-a încadrat în sistemul stabilit românesc. Poate că, din perspectiva intereselor părţii radicale a minorităţii maghiare, asta e o nenorocire. Din perspectiva noastră, a românilor, e însă un lucru benefic. Apariţia şi ascensiunea Partidului Civic Maghiar ca un concurent electoral serios al UDMR obligă Uniunea la o radicalizare a discursului în chestiunea minorităţilor.


Unele partide s-au grăbit să vadă în declaraţia lui Marko Bela o poziţie pentru care UDMR ar trebui să iasă de la guvernare. O astfel de reacţie e greşită. Din mai multe motive:

1) UDMR n-a avertizat că va părăsi guvernarea dacă România nu recunoaşte imediat Kosovo. Şi a exprimat o opinie. Şi pentru cine ştie să citească realităţile, a fost o opinie strict electorală, dictată de nevoia de a nu pierde puncte în faţa Partidului Civic Maghiar.

2) UDMR n-a ridicat ştacheta pretenţiilor în materie de drepturi ale minorităţilor. Mustrările lui Marko Bela în privinţa Legii minorităţilor, care zace în Parlament, sau a votului uninominal, care ar dezavantaja minoritatea maghiară, nu reprezintă nimic nou.

3) Liderii UDMR s-au mulţumit doar să voteze împotriva Declaraţiei Parlamentului.


La întâlnirea de la Cotroceni s-au comportat în limitele normalului. N-au mai făcut nici o altă declaraţie. Ba mai mult, au evitat să mai dea declaraţii. Sigur, UDMR are faima, în postdecembrism, de a-şi ascunde interesele sub declaraţii greu de receptat ca primejdioase pentru statul român. Partidele româneşti trebuie deocamdată să se prefacă şi ele că UDMR a exprimat doar o opinie. Câtă vreme UDMR nu dă semne că această opinie exprimă şi altceva decât o manevră electorală, a cere plecarea Uniunii de la guvernare ar fi o greşeală. Fie şi pentru că un asemenea fapt ar arunca România în prim planul atenţiei internaţionale ca o ţară zguduită de o criză politică provocată de momentul de la Priştina. Şi aşa, insistenţa politicienilor şi autorităţilor pe precedentul Kosovo e destul de riscantă.

Citeşte mai multe despre:   kosovo,   editorial,   udmr

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de