x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre putere, altfel

0
Autor: Daniela Dumitriu 25 Oct 2009 - 00:00
Despre putere, altfel
Vezi galeria foto


Ce înseamnă puterea? În concepţia mea, nu înseamnă să fii mai bogat, mai deştept decât alţii, să ai abilităţi de lider sau capacitatea de a domina, să deţii titluri recunoscute, să poţi manipula masele sau să fii puternic fizic.

Poţi avea toate astea şi să nu fii fericit. Pentru mine, a deţine putere înseamnă să ştii cine eşti în adâncul sufletului, indiferent de ceea ce se petrece în exterior, şi să nu faci niciodată compromisuri împotriva ta însuţi.

Să nu îţi abandonezi niciodată în mâinile altuia dreptul de a-ţi crea viaţa aşa cum o doreşti. Să faci toate alegerile din dragoste pentru tine.
Şi încă multe altele.
Să faci ceea ce îţi place şi mai puţin ce crezi că trebuie sau ce vor alţii pentru tine.
Să îţi aduci aminte cine eşti, nu cine vrei să fii pentru a le plăcea altora. Să te vezi mereu prin ochii sufletului tău, nu prin ai celorlalţi.

Fiecare e responsabil pentru propria fericire.
Să te pui pe tine şi nevoile tale pe primul plan, împărtăşind cu ceilalţi starea de armonie şi bucuria de a crea din plăcere.
Să îţi oferi dragoste în fiecare clipă sufletului şi corpului tău, căci ele îţi sunt prietenii cu care ai venit în această viaţă şi care vor fi alături de tine până în ultima clipă.
Să nu îţi faci rău fizic sau emoţional în nici un fel. Să alegi mereu calea cea mai plăcută.
Să te iubeşti mai presus de orice, chiar şi de copiii tăi; pentru că, dacă tu nu poţi trăi sănătos şi armonios, nici pe ei nu îi vei putea ajuta. Copiii învaţă cel mai bine privind, ascultând, copiind modelul părinţilor.

Să trăieşti din plăcere, să munceşti cu dragoste şi tot ce faci să devină un act de creaţie împreună cu Dumnezeu.
Să te bucuri de fiecare clipă, de fiecare floare, copac, pasăre, nor, răsărit sau apus, să sorbi frumuseţea naturii în tine şi să trăieşti momentele unice care nu se vor mai întoarce niciodată aşa cum au fost în viaţa ta.

Să înveţi din perfecţiunea naturii. Să nu uiţi că, deşi tu poţi sădi şi uda o sămânţă, nu datorită ţie creşte, nu tu o faci să se transforme într-o floare sau un copac anume, ci Dumnezeu, tot aşa cum un copil creşte în uterul mamei printr-un miracol la care ea doar e martor.

Să nu regreţi nimic. Aşa cum copacii renunţă cu uşurinţă la frunzele lor toamna, fără regrete, aşa să ştii şi tu că e un timp perfect pentru fiecare detaşare tot aşa cum e şi unul pentru fiecare înflorire. Să înveţi de la copacii care primăvara se trezesc din nou la viaţă. Dacă ar ţine morţiş la frunzele lor, adunate an după an, s-ar sufoca într-un sfârşit. Să ştii că regretul te trage în trecut şi nu te lasă să trăieşti în prezent, să simţi viaţa din plin.

Să nu te intereseze ce gândesc alţii despre tine, pentru că asta e doar treaba lor şi se petrece doar în mintea lor. Să ştii că de câte ori faci asta nu te mai afli în mintea ta, pierzând contactul cu ceea ce eşti. Şi să ştii să nu emiţi nici tu judecăţi despre alţii, pentru că acestea nu ar fi decât presupuneri naive care te-ar putea conduce către acţiuni greşite.

Să nu fii tu responsabil pentru alţii, vinovat, supărat, mânios sau întristat pentru alţii, fiindcă asta nu îi ajută cu nimic, din contră, îi adânceşte în durerea lor. Să îi înveţi însă prin exemplul tău ce înseamnă să fii fericit, împlinit, responsabil pentru tine însuţi ca să îi ajuţi să depăşească obstacolele din viaţa lor. Oamenii sunt atraşi întotdeauna de exemplele pozitive.

Să ştii care este adevărul tău, să îl cauţi neîncetat în tine, să afli cine eşti din cunoaşterea ta, nu din experienţa altora despre ei sau despre tine.
Să ştii că nu există greşeli şi nici eşecuri. Să înţelegi că toate le-ai atras în viaţa ta nu pentru că eşti mai puţin pregătit decât alţii, ci pentru că aveai nevoie să te depăşeşti şi să înveţi o altă cale de a te cunoaşte şi a şti cine eşti.

Să nu te măsori cu altul, să nu îţi compari capacitatea şi talentele cu ale altora, fiindcă suntem cu toţii unici şi perfecţi în stadiile de învăţare în care ne aflăm spiritual.
Să crezi în Dumnezeu sau în orice altă putere universală mai mare decât tine, care curge prin tine, te traversează şi te încarcă cu o forţă imensă, capabilă să înfăptuiască miracole acolo unde mintea umană e depăşită. Să ştii că tu creezi împreună cu această forţă în fiecare clipă şi că toate gândurile tale, conştiente sau nu, capătă formă fizică şi reprezintă viaţa ta.

Să te bucuri ca un copil pur, care nu a fost disciplinat încă, să trăieşti fiecare clipă cu savoare şi pasiune, să îţi deschizi inima ca să simţi viaţa din plin şi să ştii că există un Univers paralel al iubirii dincolo de tot ceea ce vezi în jur, suprapus, alternativ, în care poţi păşi oricând.
Să ştii că a-ţi fi teamă nu te duce decât în durere.
Să renunţi la vinovăţie şi să înveţi să devii responsabil pentru tine şi abia apoi pentru alţii. Să recunoşti că iubirea e constructivă în relaţiile cu ei, în vreme ce vinovăţia distruge totul între voi.

Să ştii să impui limite şi să construieşti un zid al iubirii de sine în jurul tău, pentru a stăvili încălcarea drepturilor tale, oricare ar fi ele. Să te respecţi enorm şi să ştii că asta trebuie să vină din tine, nu din afara ta, nu prin respectul altora.
Să crezi că meriţi tot binele din lume, toată abundenţa Universului să intre în viaţa ta, să fii sănătos, să fii iubit, să fii fericit, orice s-ar întâmpla şi orice ar crede ceilalţi.

Să te ierţi, pentru că nu ai pentru ce să te ierţi, fiindcă nu există greşeli în această lume perfectă, dacă o priveşti prin ochii spiritului.
Să renunţi la tot ce e toxic pentru tine, la mânie, tristeţe, la relaţiile care nu te hrănesc, la slujba care nu îţi mai place, la principiile moralizatoare şi să îţi faci curăţenie în viaţă periodic.
Să alegi întotdeauna cu inima, nu cu raţiunea; cu sufletul, nu cu egoul, fiindcă asta e calea reală către fericire. Dacă sufletul tău e fericit, tu eşti fericit.

Să ştii că prieteni nu îţi sunt cei care te aprobă în orice spui şi faci, ci aceia pe care poate îi credeai duşmani, pentru că ei îţi arată o cale nouă, te ajută să înveţi o lecţie pe care nu o ştiai încă. Datorită lor te autodepăşeşti şi evoluezi, dacă îi laşi să te ajute, nu datorită celor care sunt de acord cu tine indiferent ce faci.
Să vezi în fiecare om care intră în viaţa ta un învăţător şi să te întrebi în fiecare situaţie: ce am eu de învăţat de aici?

Să nu uiţi niciodată că Dumnezeu e fericit când tu eşti fericit şi să trăieşti cu acest sentiment întreaga ta viaţă. Şi fericiţi vor fi şi cei care îţi stau alături.

Pentru un sfat de suflet poţi trimite întrebările tale pe adresa: dumitriudaniela@gmail.com.

Citeşte mai multe despre:   ca la 20 de ani

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de