Despre solidaritate

JURNAL DE ROMÂNIA
Cît de mult ne place solidaritatea, sîntem de-a dreptul înnebuniţi după ea, ne place solidaritatea, toţi pentru unul, unul pentru toţi, nu ştim ce ne-am face fără ea, sîntem solidari din spatele perdelei cu toată lumea care merită interesul nostru, sîntem campionii solidarităţii mute, sîntem solidari pînă la capăt cu gîndul, nu ne place să ne risipim într-o solidaritate oarecare, sîntem solidari cu toată lumea şi cu nimeni, să fim solidari, dar să nu ştie nimeni...

JURNAL DE ROMÂNIA
Cît de mult ne place solidaritatea, sîntem de-a dreptul înnebuniţi după ea, ne place solidaritatea, toţi pentru unul, unul pentru toţi, nu ştim ce ne-am face fără ea, sîntem solidari din spatele perdelei cu toată lumea care merită interesul nostru, sîntem campionii solidarităţii mute, sîntem solidari pînă la capăt cu gîndul, nu ne place să ne risipim într-o solidaritate oarecare, sîntem solidari cu toată lumea şi cu nimeni, să fim solidari, dar să nu ştie nimeni, să ne ascundem la umbra anonimatului, de parcă solidaritatea se face pe ascuns, fără să ne ştie cerul şi pămîntul, să fim solidari doar atunci cînd cerem să fim solidari pe listele de aşteptare cînd se dă, să fim solidari cu cei care fac rău, răul e impersonal, nu-ţi trebuie buletin, doar inspiraţie de moment, să ne alăturăm spiritului de gaşcă, să profităm repede şi apoi să ne desolidarizăm, să semnăm repede în cartea turmei, cu numele întreg, dar să nu facem nici un gest cînd cineva are nevoie de ajutorul nostru, de sprijinul nostru, să fim buni cetăţeni cu storurile trase, să fim solidari pe gaura cheii, pe vizor şi pe vizetă, să ne uităm la marile probleme care ne înconjoară prin binoclu, şi pe-ăsta să-l ţinem invers, să fie cît mai departe de noi solidaritatea pe care ne-ar putea-o cere cineva, să punem urechea, s-o lipim de peretele dinspre stradă să auzim înfundat ce li se întîmplă altora şi ni se poate întîmpla şi nouă, să folosim laşitatea ca pe o virtute, ca pe o armă împotriva nevoilor cetăţeneşti, să închidem ochii cînd ne uităm la orizont, dacă ne poate cere să-l urmăm, să batem calea tocmai pînă acolo unde cerul se întîlneşte cu pămîntul, nu ne putem risipi solidaritatea pe oricine, pe orice, pe orişicine, pe toată lumea şi pe nimeni, sîntem solidari doar cu propria neputinţă, nefiinţă, suferinţă, spiritul nostru cetăţenesc a intrat în transă şi nu vrea să mai iasă, sîntem solidari de aici pînă colo, pînă dincolo, pe aşa şi pe dincolo, pe dincolo şa, încolo şi încoace, solidaritatea nu ne mai dă pace, ne consumă pe dinăuntru şi pe dinafară, e primăvară, ne place solidaritatea cu liliacu şi cu dracu, ne place solidaritatea cu floarea de cais, ne plac solidarităţile florale şi cele haimanale, ne place să ne solidarizăm pînă la sînge cu toate cauzele neştiute, cu toate cauzele pierdute înainte de a ne solidariza, iubim solidarizarea cu nimeni şi nimic...