x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre soparlele cumplite

0
07 Apr 2005 - 00:00

Ca multe alte vocabule, cuvantul dinozaur are o origine straveche. Vine din limba greaca: deinos, care inseamna cumplit, si sauros, care se traduce prin soparla.

Asadar, soparla cumplita. Pentru cine avea certitudinea faptului ca aceste animale au disparut acum cateva zeci de milioane de ani, ei bine, eu va spun ca soparlele cumplite n-au pierit. Sunt langa noi, printre noi, cu noi. Ne fac viata grea si ne ameninta. Adesea a trebuit sa le recunoastem suprematia in ultimii 15 ani si, din pacate, autoritatea lor este inca - in multe locuri - nepusa la indoiala. Soparle cumplite gasim peste tot. Am fost uimit sa descopar cateva specii de dinozauri in institutia pe care o conduc. Am iesit de cateva ori la "vanatoare", dar inca nu este suficient. De aceea, e nevoie si de alte decizii, de alte tehnici. Soparlele cumplite au pe langa marea calitate de a se lasa greu rapuse si pe aceea de a-ti tine treaza toata atentia.

In dezbaterea publica se afla de ceva vreme o controversa privind lustratia. Nu este noua, ea a mai avut loc in cateva randuri. Un coleg de-al meu, la fel de tanar, intentioneaza sa propuna Parlamentului un proiect de lege pe aceasta tema. Nu stiu ce sanse va avea, cu atat mai mult cu cat un Tyrannozaur - de care parca n-o sa mai scapam - ne-a ranjit zilele trecute la fel ca si acum 15 ani: "E inadecvata". Ma gandesc insa ca mesajul colegului meu tanar este unul bun: este inca nevoie de o curatire a sistemului. Opinia mea este ca aceasta lege ar fi fost o lege buna, daca ea ar fi fost adoptata in 1990. Sau in 1991. Ne-ar fi scutit de multe dintre neplacerile ultimilor 15 ani. Am fi avut astazi o altfel de deschidere in fata partenerilor nostri europeni si poate ca ziua de 1 ianuarie 2007 ar fi avut deja loc. Asa imi place sa cred. Adevarul este insa altul: pagina cu 1 ianuarie 2007 n-a fost rupta din calendar. Mai avem pana acolo, nu mult, dar mai avem. De aceea, cred ca efortul nostru nu trebuie neaparat concentrat impotriva trecutului. Avem in fata un viitor, si el trebuie sa ne ocupe tot prezentul.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de