x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Destinul are uneori picioare 

0
Autor: Florin Condurateanu 13 Sep 2019 - 07:30

Destinul se joacă adesea cu omul, are şi hachiţe, îl întoarce pe om precum o clătită, ba pe faţă, ba pe dos. Mici detalii pot răsuci soarta unui om, o întâmplare schimbă macazul vieţii, s-a influenţat drumul unei fiinţe pornind chiar de la picioare. Un bărbat a luptat pentru Ţară, cu puşca, în grele războaie. În campania pentru reîntregirea României, în bătăliile de iarnă pe frontul de est bărbatul a fost rănit la umăr. Era iarnă grea cu nămeţi şi românul nostru a zăcut în mormanul de zăpadă până a fost găsit de sanitari şi dus în spatele frontului. Rana de la umăr nu era gravă, dar după ce a petrecut ore şi ore în ger, acoperit de un strat de nea i-au degerat picioarele atât de tare încât a trebuit să-i fie amputate. A purtat proteze de lemn şi, culmea destinului capricios, a avut un serviciu care presupunea stat mult în picioare. Vânzător de ziare la chioşc, vânzător la o tutungerie, nu prea se aşeza pe vreun scaun. În fiecare dimineaţă îşi înfăşura cioturile de la fostele picioare în zeci de metri de tifon ca să nu-l rănească protezele ieftine din lemn. Vasile cel cu picioare de lemn în urma războiului s-a îndrăgostit de o femeie cumsecade, s-a dus să-i cunoască familia şi s-o ceară de nevastă. În timpul conversaţiei cu părinţii preferatei, veteranului de război i-au mai scârţâit protezele de lemn înlocuitoare de picioare când se mişca. Neştiind de unde vin zgomotele lemnului din proteze, tatăl femeii peţite s-a scuzat: „Mobila veche mai trozneşte, dar îi luăm fetei mobilă nouă”. Până la urmă, victoria viitorului ginere cu picioare lemn s-a desăvârşit când rănitul din război a dansat tango cu aleasa inimii, dar şi cu viitoarea soacră. Şi acum o altă ispravă a destinului, care uneori are şi picioare, nu neapărat din carne şi oase. Un bărbat serios şi cumsecade a suferit de o boală care a necesitat amputarea unui picior. S-a dus la firma de proteze şi aşteptând să i se ia măsurile pentru proteza de picior a intrat în vorbă cu o femeie fină, cu siluetă frumoasă. Soarta ei nedreaptă făcuse ca în urma unui accident să-şi piardă ambele picioare, îşi lua şi ea dimensiunile la firmă pentru viitoarele proteze şi pentru stângul, şi pentru dreptul. S-au îndrăgostit în sala de aşteptare a întreprinderii de proteze şi, mai târziu, s-au căsătorit. La altar, mireasa şi ginerele s-au dus fără şchiopătare, deşi aveau împreună un singur picior normal şi trei picioare din plastic. Frumoasa lor iubire a rodit cu un băieţel frumos şi sănătos.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de