Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Realist privind lucrurile, nu există prea multe opţiuni pentru autorităţile romăne - fie guvernamentale, fie monetare - in ce priveşte deficitul extern, admiţănd desigur că acestea, conştientizănd gravitatea situaţiei, ar incerca să facă ceva. Apartenenţa ţării la OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului), la FMI şi Uniunea Europeană leagă autorităţile romăne de măini şi de picioare exact in domeniul - comerţul exterior...
Realist privind lucrurile, nu există prea multe opţiuni pentru autorităţile romăne - fie guvernamentale, fie monetare - in ce priveşte deficitul extern, admiţănd desigur că acestea, conştientizănd gravitatea situaţiei, ar incerca să facă ceva. Apartenenţa ţării la OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului), la FMI şi Uniunea Europeană leagă autorităţile romăne de măini şi de picioare exact in domeniul - comerţul exterior - in care se produce de fapt deficitul extern al Romăniei: este interzisă stimularea directă (prin facilităţi fiscale sau monetare) a exporturilor ori descurajarea directă (prin taxe sau bariere netarifare) a importurilor, aceste practici fiind considerate distorsionări ale pieţei. Singura soluţie rămăne descurajarea indirectă a importurilor prin comprimarea cererii interne. Nemijlocit, aceasta nu se poate obţine decăt prin creşterea impozitelor principale (in cazul romănesc, TVA şi cota unică). Altfel, dacă politiceşte nu se apelează la aşa ceva (şi este de presupus că lucrul nu se va intămpla intr-un an electoral), scăderea cererii interne (pentru descurajarea importurilor) se poate obţine doar mijlocit, prin intermediul fie al creşterii inflaţiei, fie al devalorizării leului, fie, cuplat, al amăndurora.
Trebuie să fie foarte clar că, dacă autorităţile guvernamentale ori monetare evită sau se codesc, din motive politice sau de prestigiu, să promoveze comprimarea cererii interne, corecţiile inevitabile le va face chiar piaţa. Şi le va face mai violent dacă autorităţile se incăpăţănează cumva, din aceleaşi motive menţionate, să amăne sau să blocheze corecţiile.
Cel mai sensibil la corecţii - repetăm, inevitabile - este cursul monedei naţionale, care trebuie să o ia in jos pentru a micşora presiunea deficitului extern şi chiar pentru a-l restrănge, indeosebi prin incurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor. Ameninţarea ultimă şi cea mai gravă in caz de tergiversare din varii motive a corecţiilor (de pildă, prin forţarea dezinflaţiei sau prin blocarea devalorizării leului) este intrarea in incetare de plăţi externe, situaţie bine cunoscută de Romănia. Prelungirea unei creşteri economice bazate pe consum din import este o coardă care se tot intinde pănă cănd plesneşte acolo unde nici nu te aştepţi. Şi posibilităţile de rupere sunt cu atăt mai multe, cu căt verigile sunt mai numeroase, cum este şi cazul romănesc actual in care indatorarea externă nu aparţine statului romăn, ci preponderent unei multitudini de structuri private.
Scenariul luat in considerare de guvern este in afara realităţii. Comisia guvernamentală de prognoză prevede o scădere a deficitului extern, bazăndu-se absolut pe nimic. Guvernul işi insuşeşte de altfel acest pronostic, inglobăndu-l in parametrii macroeconomici ai bugetului pe 2008. Nu este vorba insă despre nici o măsură anume din care ar putea rezulta o asemenea scădere. Ba, mai rău, căţiva dintre parametrii economici prevăzuţi sunt in contradicţie cu o diminuare a deficitului extern, fiind dovediţi nu numai de teorie, dar şi de practica proprie, că sunt, dimpotrivă, factori de amplificare a deficitului extern. Bugetul pe 2008 ia in considerare o scădere a inflaţiei şi o apreciere a leului. Or, dezinflaţia sporeşte consumul, sporire care, in actuala fază, se realizează in Romănia pe seama importului, iar aprecierea leului este factor direct de stimulare a importurilor şi descurajare a exporturilor. Cadrul macroeconomic prevăzut de guvern pentru 2008 este de natură să accentueze, şi nu să reducă deficitul extern, in continuarea tendinţelor din ultimii ani, cănd tot ceea ce a fost in principiu pozitiv in tabloul macroeconomic - de la creşterea economică şi dezinflaţie la aprecierea leului - s-a realizat pe seama şi cu preţul adăncirii deficitului extern.
Â
Trebuie să fie foarte clar că, dacă autorităţile guvernamentale ori monetare evită sau se codesc, din motive politice sau de prestigiu, să promoveze comprimarea cererii interne, corecţiile inevitabile le va face chiar piaţa. Şi le va face mai violent dacă autorităţile se incăpăţănează cumva, din aceleaşi motive menţionate, să amăne sau să blocheze corecţiile.
Cel mai sensibil la corecţii - repetăm, inevitabile - este cursul monedei naţionale, care trebuie să o ia in jos pentru a micşora presiunea deficitului extern şi chiar pentru a-l restrănge, indeosebi prin incurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor. Ameninţarea ultimă şi cea mai gravă in caz de tergiversare din varii motive a corecţiilor (de pildă, prin forţarea dezinflaţiei sau prin blocarea devalorizării leului) este intrarea in incetare de plăţi externe, situaţie bine cunoscută de Romănia. Prelungirea unei creşteri economice bazate pe consum din import este o coardă care se tot intinde pănă cănd plesneşte acolo unde nici nu te aştepţi. Şi posibilităţile de rupere sunt cu atăt mai multe, cu căt verigile sunt mai numeroase, cum este şi cazul romănesc actual in care indatorarea externă nu aparţine statului romăn, ci preponderent unei multitudini de structuri private.
Scenariul luat in considerare de guvern este in afara realităţii. Comisia guvernamentală de prognoză prevede o scădere a deficitului extern, bazăndu-se absolut pe nimic. Guvernul işi insuşeşte de altfel acest pronostic, inglobăndu-l in parametrii macroeconomici ai bugetului pe 2008. Nu este vorba insă despre nici o măsură anume din care ar putea rezulta o asemenea scădere. Ba, mai rău, căţiva dintre parametrii economici prevăzuţi sunt in contradicţie cu o diminuare a deficitului extern, fiind dovediţi nu numai de teorie, dar şi de practica proprie, că sunt, dimpotrivă, factori de amplificare a deficitului extern. Bugetul pe 2008 ia in considerare o scădere a inflaţiei şi o apreciere a leului. Or, dezinflaţia sporeşte consumul, sporire care, in actuala fază, se realizează in Romănia pe seama importului, iar aprecierea leului este factor direct de stimulare a importurilor şi descurajare a exporturilor. Cadrul macroeconomic prevăzut de guvern pentru 2008 este de natură să accentueze, şi nu să reducă deficitul extern, in continuarea tendinţelor din ultimii ani, cănd tot ceea ce a fost in principiu pozitiv in tabloul macroeconomic - de la creşterea economică şi dezinflaţie la aprecierea leului - s-a realizat pe seama şi cu preţul adăncirii deficitului extern.
Â
