x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dezamăgirea Coanei Nuţi

0
Autor: Marian Nazat 05 Ian 2012 - 21:00

Coana Leana din Plescoi e de­za­ma­gi­ta. Iar mie, zau!, mi se rupe inima s-o stiu astfel. Ce poate fi mai trist de­cat o femeie dezamagita? Una aban­dondata, desigur, dar deocamdata nu e cazul. Doar deocamdata. Du­duia cea rasfatata a natiei a vorbit pu­tin cand ni s-a marturisit cu atata sin­ceritate. Prin urmare, n-a mintit, cum se mai petrece uneori. Dar asta e o alta destainuire a imitatoarei unor muieri celebre ale istoriei.

Chiar, ca­lea cea mai facila spre celebritate e imi­tatia, n-ati observat? In fine, sa ma intorc la dezamagirea apetisantei mi­nistrese de la Curtea lui Zeus, fiind­ca merita niscaiva reflectii. Cica 'Ma as­teptam la o solutie de condamnare. E adevarat ca nu cunosc mai mult din dosar decat stie toata lumea, mai mult decat s-a spus in media, la televi­zi­uni, dar sunt convinsa ca oamenii care asteapta ca aceste dosare de mare coruptie sa se finalizeze cu condamnari sunt dezamagiti de aceasta decizie'. I-a tinut isonul vestala Sul­fi­nica, si ea 'surprinsa' foc de verdictul judecatorilor de la Inalta Curte.

Sefa de la Muncii are insa circums­tante atenuante, n-a absolvit Dreptul, precum colega sa de coterie partinica. Iar ignoranta scuza orice pros­tie, mai ales intr-o tara de 'lautari'. Aidoma Romaniei urechiste… O alta mimoza a oranjeriei de partid si de stat nu s-a sfiit s-o spuna pe sleau. Pe cand si executari cu parnaie?, s-a mirat surazand cu subinteles Raluca. Da’ de ce nu executarea prin im­pus­care, pe noua Arena Nationala?

Vasazica, un avocat in adormire isi da cu parerea despre un verdict fa­ra sa aiba habar de dosar. Asta e pri­­ma remarca. Inainte de a fi jurist este politician, adica stricatoriu de vor­­be. Si nu e prima oara sa vezi ase­me­­nea bagari in seama, pacatul nu le e strain nici altora, inclusiv catorva flecari din opozitie. Un dram de res­pect pentru profesie ar fi obligat-o sa-si pastreze gura inchisa. Sa taca in­­telept si sa-i lase pe altii sa se declare dezamagiti.

Cata micime de caracter iti trebuie sa cobesti condamnarea cuiva? As­ta e a doua remarca ce ma is­co­des­te de la o vreme, ca traitor al dez­lan­­tu­irii de canibalism social… Sigur, in­­trebarea mea nu vizeaza victima, in­­dreptatita sa-l urasca pe agresor si sa-i doreasca inclusiv pedeapsa capi­ta­la. In rest, sa-ti tulburi linistea interioara ca cineva n-a fost intemnitat imi pare o dovada de maladie su­fle­teas­ca. Sa te bucuri de suferinta celui tri­mis in 'leprozeria penala'? Dum­ne­zeule, ce alcatuire launtrica or avea ciudatele creaturi inhaitate in ura aproapelui?

Lucrurile erau clare, intrucat televiziunile s-au straduit zelos sa in­la­tu­re orice dubiu cu privire la vinile ex-pre­mierului pesedist. Iar de vreme ce 'pro­curorii' mediatici ai sectiei de pr­o­paganda portocalie au decis asu­pra-le, nu era posibila alta solutie. Asta ar fi o a treia remarca si cea mai dureroasa. Caci procesele se des­fasoara de douazeci de ani in studiourile argatilor puterii si nu in salile de judecata. Acolo, in tribunale si curti, e numai locul amagirilor in­se­la­te, deoarece arareori se intampla ca sentinta sa-i contrazica pe agentii di­versiunii publice. Pe ecrane se perinda feluriti justitiari insetati de sange si multimea se intarata zgomotos, e oricum ahtiata dupa ghi­lo­ti­na­rea fostilor. Desi, atunci cand proscrisii se aflau in frunte si-i manau din spate, calicii se ingramadeau sa le pupe talpile si dosurile.

Traditia ve­che si slinoasa a slugarniciei lase... Im­pins pe esafod, condamnatul nu mai inspira teama, dimpotriva. Gloata isi dezleaga baierile curajului si arun­ca cu pietre si sudalme, raz­bunandu-si complicitatea la propria umilire. In epoca moderna, televizi­u­nea s-a substituit pietei, tehnicile de manipulare s-au rafinat in asa fel in­­cat o campanie mediatica iscusita face inutil, in sine, procesul penal. Ii pregateste insa verdictul, orchestrat con­tra cost de lacheii instruiti sa can­te de-a pururi aria linsajului. Nenoro­ci­tii, nici nu-si dau seama ca, invaria­bil si implacabil, stapanii se schimba ciclic, intr-atat sunt de dresati! Interpreteaza in cor o partitura, aceeasi, in­diferent de regim.

In situatia ne­po­tri­velii dintre asteptare si hotararea ju­de­catoreasca, campania mediatica se indreapta impotriva magistratilor. Li se scot de la naftalina dosarele de ca­­dre si li se tiparesc in paginile zi­a­relor portretele de tinerete, biografii­le compromitatoare. Li se scotocesc in­­termezzo-uri de viata in cheia in­fa­­­ma care sa explice 'grava eroare ju­­d­i­ciara'. Oamenii nu sunt ingeri, cu atat mai mult impartitorii de dreptate, insa ultimii nu au privilegiul discretionar de a scrie despre ziaristii po­negritori. Ehe, ce-ar iesi din penitele lor!...

Dezamagirea guvernantei balaie nu e singulara, e impartasita de masele largi indignate. Asta e ultima re­mar­ca. Ca politician ai simtiri colective, pasamite, perorezi in numele co­mu­nitatii. Eul e inlocuit de noi, si in spatele fiecarui ales stau notiuni abstracte, fragmente amorfe de socie­ta­te. Corectitudinea politica a vremii cere sa te situezi intotdeauna langa cei multi, ca sa-ti legitimezi discursul, sa pari din popor. Vocea oropsitilor, stri­gata, ce paradox!, din budoarul pu­terii obscene… Ori dinlauntrul re­vistelor glossy, cam dezbracata si boita, provocatoare si inadecvata rangului cu care te-a rasplatit favorabila conjunctura. Favorabila tie, nicidecum tarii, silite sa-ti suporte dezamagirile prefacute, demagogia fardata cu sclipici de sanziana.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de