Dezastru social, dar nu de la sistemul de pensii!

Nici despre salariile bugetarilor nu se discută mai mult decât despre pensiile din sistemul public. Cu toate că sa­lariile finanţează pensiile, şi nu invers! Există o singură explicaţie care exprimă întreaga aiureală a subordonării de către politic în România a tot ceea ce suflă în viaţa economico-socială, chiar şi a legilor economi­ce. Pensionarii au ajuns în România mult mai mulţi decât salariaţii şi, în loc ca această problemă teribilă să îns­păimânte şi să fie tratată ca atare, este discutată, împotriva con­di­ţio­nărilor economice, exclusiv prin prisma faptului că pensionarii consti­tuie cel mai mare bazin electoral. În intervenţiile publice ale politicienilor în problema pensiilor abundă minciuni­le, îndeosebi prin omisiune, dar cele mai insidioase abordări sunt în pro­blema banilor pentru pensii. Spre a se evi­ta recunoaşterea erorii ire­me­di­a­bile a adoptării, din motive strict elec­to­rale, înainte de alegerile parlamen­tare, de către întreaga clasă po­litică (re­petăm, întreaga clasă po­litică) a unei legi a pensiilor ne­fi­nan­ţabilă, partidele care au votat într-o veselie o asemenea lege s-au împărţit acum în două, în funcţie de poziţia la gu­ver­na­re sau în opoziţie în care se găsesc.

Cei din opoziţie, care n-au nici o grijă să facă rost lunar de bani pentru pensii şi nici nu s-au angajat în faţa FMI să reducă pensiile, spun pur şi simplu, în mod neruşinat, că există bani. Când ştie şi Grivei că nu poţi fi­nan­ţa punctul de pensie la 45% din sa­lariul mediu brut când din acesta se co­­lectează drept contribuţii pentru pen­sii doar ceva în jur de 30%. Nu este posibil matematic! Pentru a face aşa ceva, trebuie să dea statul dife­ren­ţa. Iar un stat jerpelit în general şi pus la pământ de criză nu are aceşti bani.

Partidele la putere, refuzând şi ele să admită că, în perioada electo­rală, au făcut o eroare, insistă pe faptul că noile reglementări care practic reduc pensiile ar trebui acceptate întrucât, vai!, presiunea de­mo­gra­fică va arunca în dezastru sistemul pu­blic de pensii în câţiva ani. Ni se spu­ne că, în 2050, România va mai avea doar 16 milioane locuitori şi 70% dintre aceştia, din cauza fe­no­menului obiectiv al îmbătrânirii po­pulaţiei, vor fi inactivi din punctul de vedere al vârstei. Şi nu vor mai exista bani de pensii, trebuind să ne îngrijim de-acum de problemă. De parcă aceste previziuni – de altfel cu to­tul şi cu totul corecte – nu erau cu­noscute şi cu ani în urmă, când s-a adoptat acea lege nefinanţabilă a pensiilor!

Politicienii care îl susţin dau însă cu bâta-n baltă cu argumentul privind lipsa banilor de pensii în viitor. Banii nu sunt acum, dar nu în viitor! Creşterea numărului de inactivi şi scăderea numărului de activi sunt pe deplin certe. Deci, se vor strânge comparativ mereu mai puţini bani pentru pensii, spre a se plăti mereu mai multe pensii. Aşa ar fi însă într-o ţară normală! Dar nu în România! Cu argumentele menţionate se vorbeşte despre o altă ţară, nu despre România! În România, peste 70% din salariaţi sunt înscrişi oficial la sala­riul minim, tocmai pentru a se plăti contribuţii minore pentru pensii. Restul salariului se dă oamenilor sub alte forme. Aşa se întâmplă de 20 de ani. Aşa se va întâmpla şi în următorii 20. Rezultatul se ştie bine de pe acum. Când aceşti oameni vor ieşi la pensie, contribuţia lor totală – pe baza căreia li se va calcula pensia – va fi derizorie. Se va ieşi cu 0,3-0,4 puncte de pensie, ceea ce va însemna, la nivelele actuale, pensii de circa 300 de lei. Să precizăm, sub ajutorul social numit impropriu acum pensie minimă! Păi, la asemenea pensii vor fi berechet bani de pensii! Va fi un dezastru social, dar nu provenind de la sistemul de pensii.