x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dezvăţul ca o invăţătură

0
Autor: Tudor Octavian 14 Iun 2007 - 00:00
Un mare muzicolog, cunoscut pentru generozitatea opiniilor sale, mi-a spus că el folosea, in mod curent, douăzeci şi şapte de trepte ale lăudatului, incepănd cu "domnişoara X nu căntă deloc rău" şi mergănd pănă la "interpretare absolut genială". Cu toate acestea, a fost duşmănit cu surdină de aproape toţi artiştii despre care a scris numai de bine. Socoteau aproape toţi că meritau mai mult. Domnia sa imi mai mărturisea că i-a venit foarte greu să procedeze doar cu elogiul, deoarece, in limba romănă, inventarul injuriilor e mult mai bogat decăt cel al admiraţiei.

Am creat chiar căteva superlative, mi-a mai zis el. Am observat că artiştii, şi nu doar ei, suportă nuanţarea la reproşuri, dar la slăviri vor egalitate. Nu mi-a imputat insă nimeni un exces de preamăriri. Singurul om care m-a abordat cu toată sinceritatea ca să-mi mulţumească pentru un articol cu subtext perfid a fost un tenor fără pic de dotare, despre care am scris că evoluează onorabil. De mult voia să renunţe, iar eu i-am dat motivul pe care-l aştepta.

Cănd conştientizezi efectele unor obiecţii sau dezaprobări, iţi dai seama ce mult am exersat cu toţii in şaptesprezece ani de continuu criticism social. Şi ce timizi ori nepricepuţi suntem cănd se intămplă şi ceva pozitiv, frumos, ieşit din comun prin calitate. După 1990, ziariştii au simţit nevoia să se manifeste entuziast la felul de a fi al unor lideri politici sau fruntaşi ai
societăţii civile şi au suferit repede dezamăgiri ireparabile. E in firea omlui să iubească, se venereze, să se exprime cu mare consideraţie. Obligat la osanale ipocrite decenii de-a răndul, gazetarul romăn a considerat libertatea şi ca un prilej de a-şi proiecta sincer, fără cenzuri, ovaţiile, de a se raporta cu fascinaţie la personalităţi. E in firea noastră să ne revenim uşor după o greşeală, dar să nu uităm niciodată faptul că ne-au fost inţelese prost ori nu ne-au fost luate in seamă simpatia, sentimentele prietenoase. Ziariştii tineri ori n-au invăţat să reacţioneze relaxat şi convingător, cănd e cazul să laude, ori n-au avut niciodată ocazia să se bucure deschis. Au ratat bucuria, au cultivat, forţaţi de mersul lucrurilor in ţară, numai verbul iute, incins şi inveninat. Iar cei maturi şi vărstnici aveau sufletele prea acrite ca să mai rişte o eroare de raportare. Prudenţa le-a tăiat cheful de a mai crede pănă şi-n oamenii vădit cinstiţi şi responsabili.

Va trebui să invăţăm limbajul faptelor bune, să nu mai votăm contra cuiva, ci pentru cineva, să ne purtăm fără crispare in prezenţa unui succes, să imbunătăţim dicţionarul elogiilor cu formule deştepte şi convingătoare. Traiul bun nu prea merge cu bombăneala şi neincrederea. La urma urmei, dezvăţul e tot o invăţătură.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de