Dezvelirea "monumentelor" la plajă

Unora încă ne mai place plaja, bronzatul la soare şi bă­lă­cea­la. Femeilor, mai ales, căci oricare femeie pare a ară­ta mai tonificată, mai atractivă, mai frumoasă cu un bronz corect, care să-i facă dreptate trupului şi, de ce nu, psihicului.

Numai că nu întotdeauna admirarea "peisajului" uman dă satisfacţii privitorului. Sigur, nu putem avea toate picioare lungi şi subţiri, talie de viespe sau sâni de arătat lumii. Dar toate putem trece pe la salonul de epilat, pe la manichiurista noastră preferată, care să ne facă nu ghiare ornamentale (unghiile false...), ci nişte unghii feminine, frumos îngrijite şi lăcuite. Nu e o tragedie dacă ne dăm jos toate fardurile atât de ineste­tice în bătaia soarelui şi nici dacă renunţăm la tonele de tinichele pe care le purtăm în scopuri necunoscute. Sigur, ar fi deja o mi­nune dacă ne-am fi petrecut ultimele luni din viaţă făcând sport şi mâncând fără grăsimi şi zahăr, fără prăjeli, fără alcool şi tutun. Dar, cum asta uităm cel mai adesea, mai putem păcăli privitorul cu o cremă de plajă care să ne arate trupul mai ca-n reviste, dar şi cu nişte poziţii de predare soarelui ceva mai fe­minine. Amintiţi-vă ce posturi ciudate au fiinţele care nu vor să rateze bronzatul pe nici o latură a trupului lor - picioarele desfăcute, incomod şi asimetric aşezate, braţele când în sus, când în jos sau clasica poziţie în picioare, cu mâinile-n şolduri şi cu gâtul lungit de parcă le cade capul peste fund. Multora nu le pasă nici de celulită, nici de vergeturi, nici de grăsimea depusă conştiincios în mese la care creierul nu era invitat şi arată fa­miliei şi lumii tot ce un an întreg se chinuiesc să ascundă în haine şi-n întuneric.

Nici bărbaţii nu arată ca-n reviste mereu. Şi pe ei i-a atacat bătrâneţea vremelnică sau nepăsarea îndoielnică, şi la ei atârnă burţi şi şunci, şi picioarele lor arată de parcă nu mai ştiu decât să stea cu fundul pe scaune şi canapele, şi poziţiile lor sunt un spectacol. Bashca, privirile lor, mereu îndreptate "charismatic" spre trupurile perfecte sau măcar mai apetisante decât ale nevestelor lor. Statul la plajă presupune şi-o formă de curaj, dar şi-o doză semnificativă de încredere în sine, căci nici o altă situaţie nu te înfăţişează lumii mai "cinstit" sau, dacă vreţi, mai dur. Cum nu ne trimite nimeni cu forţa, poate ar trebui să luăm totuşi nişte măsuri de prevenire a dezamăgirii partenerului de viaţă, dar şi de bronzare sănătoasă. Încă mai văd oameni prăjiţi şi nu mi se mai par aşa exotici sălbaticii din triburi, care-şi înfig peste tot metale, suportând durerea şi ridicolul. Şi arsurile sunt o formă de automutilare, căci nimeni nu te leagă cu ancora la plajă şi nici nu te uită la soare în orele cele mai fierbinţi. Cremele cu protecţie nu numai c-ar trebui să devină obligatorii, dar ajută şi pielea să se răsfeţe cu tot ce n-a primit de la mâinile noastre un an întreg - mângâiere şi hidratare. Cojitul pielii încă mai abuzează decolteuri, spinări şi nasuri, deşi e atât de simplu să vii în întâmpinare cu creme, cu ulei pentru copii, cu orice-ţi vine la îndemână din gama... la-ndemână.

Soarele ar trebui să ne alinte şi să ne energizeze. Când ne atacă şi ne urâteşte, dăm vine pe el, ca-n toate situaţiile în care nu ne putem recunoaşte greşelile.

Vom pleca spre mări şi plaje şi poate n-ar fi rău (nici greu) să ne resetăm obiceiurile de vacanţă şi să tratăm soarele cu respect, iar trupurile noastre cu mai multă grijă.