Dictatura contraelitelor

Spuneam mai de mult, când avertizam asupra pericolului să fie încojurați de proști cei capabili, că atunci când ștacheta e prea jos, se limitează orizontul celor pricepuți. Și așa se face că în societățile democratice, devenite și state sociale după aderarea la UE, deciziile ajung să le ia contraelitelele.

De fapt, acest lucru e inevitabil în mediile corupte. Intrarea în sociala UE și vânturarea valorilor democratice au făcut să se justifice cu ajutorul lor discreționarismul și să se promoveze non-valorile. Iar așa ceva poate apărea doar în locurile în care lipsește educația.

Aș vrea să adaug că dacă îi zici cuiva zi de zi că e prost, ai mari șanse să-l convingi. Iar acest exercițiu cotidian de spălare pe creier îl va face mereu să creadă că are nevoie de un tătuc.

Poate că din acest motiv relația părinte-copil e printre cele mai instituționalizate la noi, ca să se “combată” cei 7 ani de acasă, care stau la baza bunului-simț.

O a treia idee care se leagă cu primele două e aceea că pentru a-i ridica pe proști ai făcut să decadă educația. Așa e cultivată obediența, invers, pe seama dezbaterii reale, ar fi fost antrenată elita.

Și astfel s-a ajuns să părăsească România până și copiii neformați. Ei își dau seama că nu le vor fi oferite locuri de muncă în funcție de educația pe care o țintesc. Cu precizarea că marea deosebire între actuala perioadă și cea interbelică e că românii plecau la Paris, Viena sau Berlin ca să studieze și se întorceau, pe când acum migrația e ireversibilă.

Mai mult, s-a mers până a se spune că or fi proști, dar sunt ai noștri. Motiv pentru care nu ne vindem țara, fiindcă nu suntem în stare să o administrăm, și atunci preferăm să ne autarhizăm, în loc să atragem investitori străini.

Din păcate, lipsind economia de capital, se observă cu surprindere că românii, deși fac diverse facultăți, tot cu ocupații de bază se îndeletnicesc. Politicul și marketingul au tăiat bazele dezvoltării, nimeni nu mai produce, toți încearcă să vândă.