Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Atunci, in decembrie 1989, eram atat de tanar si de naiv incat visam ca voi fi liber pe de-a-ntregul. O libertate neciumpavita, traita in cea mai dreapta dintre lumi. Si-n randuiala perfecta ce se intrezarea, compromisul nu-si mai avea locul, ce sa faci cu el? Isi epuizase valoarea de intrebuintare si, ca atare, trebuia azvarlit in lada de gunoi a istoriei. Privilegiul varstei ma ferise de privatiunile celor mai saltati in etate, la mine nu ajunsesera intamplarile terifiante ale dementei concentrationare.
Orasul era prea mic si docil pentru zvacniri de nesupunere civica. Nu fusesem martor la vreo revolta, nici macar povestita, asa ca resemnarea imi parea intruchiparea armoniei. Cu toate astea, simteam ca ma irosesc, ca nu-mi pot implini un destin ce se dorea altfel. Ma sufocam, incetul cu incetul, dar nu pricepeam motivul ciudatei maladii. Imi pierea pe zi ce trece cheful de viata, si-un soi de lehamite imi slabea ambitia. M-am pomenit intr-o tinerete batranicioasa, lipsita de bucurie, plin de zbarcituri si uracios. Deodata, invatam sa rad, laolalta cu incruntatii mei romani, si ma infruptam cu ei din amagirea ce ne acaparase mintile. Deveniseram cu totii insamantatori de iluzii, iar Romania capatase un aer de 'Dreamland'.
Prins cu schimbarile care se succedau ametitor, n-am mai fost atent la sensurile si adancimile prefacerilor din jurul meu. Le contabilizam si atat, ca un functionar cuminte si meticulos, mizand pe buna credinta a eroilor clipei efemere. Lor le incredintasem soarta, ca unor gospodari onesti si iscusiti in rostuirea noastra ca neam. In definitiv, invatasem la scoala ca suntem viteji si harnici, niste invingatori peste vitregiile vremuirii. Asadar, nu se cuvenea sa ma ingrijorez si sa-i suspectez de neloialitate. Cand fostul presedinte Constantinescu ne-a zis ca l-au infrant serviciile secrete, l-am luat in bascalie. Am refuzat sa privim adevarul spuselor sale si sa ne cutremuram. L-am ignorat, ca-ntotdeauna, din nepasare si obisnuinta. Obisnuinta nepasarii. Un om slab!, ne-am repetat fiecare, orbi la semnele ce ne incurcau pasii si ne innegurau seninatatea.
Usor, usor, serviciile secrete ieseau din tenebre, revitalizate si cosmetizate democratic, se pocaisera, chipurile. Cineva daduse in vileag lista cu agentii acoperiti 'plantati' in media si aiurea, dar iarasi l-am neglijat. Agentii s-au strecurat apoi in Parlament, in justitie, in ministere, in administratia centrala si locala (daca e sa-i credem pe unii), oriunde se exercita puterea. Desemnarea candidatilor la Presedintia tarii, cica, ar fi tot treaba astora, ca si masluirea voturilor, nimic nu le e strain. Inclusiv afacerile, din care isi trag straturile groase de osanza, totul le este la dispozitie. Gaselnita terorismului transnational fu nascocita sa le legalizeze abuzurile si crimele, forta discretionara, nicidecum virtutile.
In aceeasi perfida diversiune, criza economica si financiara le-a consolidat controlul asupra resursei internationale. Vietuim, nu exista dubii!, subjugati serviciilor secrete bastinase si mondiale. Convorbirile ne sunt ascultate fara rusine, dreptul la intimitate e doar o vorba goala, o minciuna uriasa. Vorbim iarasi in soapta, ascundem telefoanele sa nu care cumva sa ne fie interpretata penal o silaba, un stranut ori o interjectie. Ne ferim sa rostim ceeea ce gandim, ne-am rarit prietenii, alegem cu infinita precautie aparitiile in public si persoanele din preajma. Traim de parca am fi vanati, cobai ai unui experiment de extirpare a curajului individual si colectiv. Suntem supravegheati si monitorizati zi si noapte, respiram greu, cu sentimentul vinovatiei inca nedovedita.
Tremuram de frica in asteptarea sentintei de condamnare, serviciile secrete ne-au transformat in niste detinuti cu program semideschis in penitenciarul care se numeste Romania. Aplaudacii si cantaretii de curte au inviat, cu dezmatata nerusinare, ca si osanalele inchinate Conducatorului. In curand, am eu o premonitie, serviciile secrete de la noi, urmand modelul 'Marelui Licurici', isi vor pune in fruntea statului un sef de-al lor, terenul e pregatit deja. Sub pretextul guvernelor tehnocrate se ascunde aceasta manipulare ordinara si periculoasa, cu dezlegare de la americani. Autoritatea legislativului este contestata cu vehementa, ca si a politicienilor risipiti pretutindeni. Democratia e nesuferit de costisitoare si, uneori, imprevizibila, in stare de surprize neplacute pentru serviciile de informatii.
Bicameralismul parlamentar a dus tara de rapa, racneste deloc accidental dl Basescu, omul ales sa-l impuna la Cotroceni pe 'Golden-boy'-ul serviciilor si sa incheie astfel un ciclu de dezintegrare nationala. De aici si tirada oficiala impotriva partidelor, inclusiv a PDL-ului, arestarile cu nemiluita in randul activistilor politici cu vizibilitate. Cetateanul trebuie sa fie intr-atat de debusolat si dezamagit incat sa-l urasca pe politician, sa-l alunge din preferintele-i electorale.
Simpatia i se va muta dincolo, in tabara tehnocratului neatins de boala politicianismului, si ce mai conteaza ca el vine dinspre serviciile secrete. Dimpotriva, este o garantie ca interesul national primeaza si, de vreme ce Romania e pe buza prapastiei, cine s-o salveze daca nu stapanul Informatiilor? Miza, deci, pe Ungureanu si Maior! Deocamdata, e nevoie de o etapa intermediara, de pregatire a norodului, insa premierul Boc si-a chemat in sprijin partidul si nu se da remaniat. Incaseaza, dar nu pleaca, a mirosit planul Tatucului si inghite 'broastele' aruncate de sus, din Deal. Ieri, Apostu si Andreescu, maine cine stie cine…
Ehe, daca nu eram atat de prosti deunazi, cand ex-presedintele Constantinescu ne avertiza ca Securitatea ne-a invins, n-as mai fi scris niciodata acest articol! Azi, de n-as face-o, l-as dezamagi pe cel care eram in decembrie 1989, in ceasul betiei de libertate absoluta. Voi nu simtiti la fel?
