Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am fost contrariat când s-a vorbit pentru prima oară de gripa spaniolă. Omul se naşte cu o patrie sau îşi caută una, unde să-i fie mai bine, dar ce motiv ar avea o gripă să se simtă la ea acasă în Spania, iar pe nemţi să nu-i placă deloc şi să-i lase în pace?
Am fost contrariat când s-a vorbit pentru prima oară de gripa spaniolă. Omul se naşte cu o patrie sau îşi caută una, unde să-i fie mai bine, dar ce motiv ar avea o gripă să se simtă la ea acasă în Spania, iar pe nemţi să nu-i placă deloc şi să-i lase în pace?
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am fost contrariat când s-a vorbit pentru prima oară de gripa spaniolă. Omul se naşte cu o patrie sau îşi caută una, unde să-i fie mai bine, dar ce motiv ar avea o gripă să se simtă la ea acasă în Spania, iar pe nemţi să nu-i placă deloc şi să-i lase în pace? Aşa judecam lucrurile pe vremea când gripa spaniolă îşi începea turneele anuale prin lume. Doctorii vor spune că pun problema greşit, că numele unei boli nu-i şi o chestiune de gintă. Între timp, o seamă de suferinţi au devenit un fapt sută la sută naţional. Şi, în multe cazuri, strict local. Cum ar fi sinuzita de Bucureşti.
Există o sinuzită cu cauze în praful din Capitală, un praf cu o chimie favorizantă pentru necazurile sinusului. În alte oraşe din ţară, nu-mi mai curge dimineaţa nasul, iar în Franţa uit chiar din prima zi că am un nas cu o gestiune proprie. În Franţa, nasul mi se integrează imediat în Europa.
După ce am citit în pagina medicală a unui cotidian care sunt pricinile şi simptomele sinuzitei de Bucureşti, m-am întrebat dacă nu cumva există şi o sinuzită de Mihai Bravu ori de Bucur Obor. În discuţie ar fi cantitatea de sulf din aer, la fel de mare ca în Piaţa Universităţii. De calitatea apei se resimt, într-un mod foarte sigur precizat medical, multe localităţi. Diagnosticele vor fi curând formulate cu un maximum de rigoare geografică. Pleci bun zdravăn într-un tur al României şi te întorci cu o faringită de Tulcea, cu o blenoragie de Vaslui, cu o diaree de Răcăciuni, cu un reumatism de Sinaia, cu o surzenie de Costineşti. Surzenia profundă şi rapidă se obţine în discoteci. Cele contractate pe Litoral se tratează, e drept, dar cu rezultate nesigure. În barurile şi în discotecile din Capitală, afecţiunile urechii ar trebui să poarte numele bateristului. În cartierele unde apa la baie e rece sau călâie, femeile fac cistită. Cea de Ferentari diferă sensibil de cistita de Otopeni. Publicaţiile medicale româneşti descriu cazuri şi maladii ciudate, care pentru străini n-au nici o noimă. În toată lumea, prostia n-are o definiţie clară. La noi, prostia parlamentară are simptome specifice şi e diferită de la deputaţii şi senatorii unui judeţ la altul.
Există chiar şi o descriere clinică a obtuzităţii politice pe regiuni istorice. Prostia de Iaşi e altfel decât prostia de Cluj. Un amic medic îmi spune că pacienţii săi sunt aproape toţi mâncători de crenvurşti şi că i-a repartizat în saloane după numele firmei care le-a stricat maţele. Medicul intenţionează să rezerve camere pentru magazinele care-i trimit regulat intoxicaţi. Domnule, spune el, una e să mori cumpărând dintr-un Mall şi alta dintr-un nenorocit de butic de cartier. Şi la morga spitalului nostru tot calitatea face diferenţa.
Am fost contrariat când s-a vorbit pentru prima oară de gripa spaniolă. Omul se naşte cu o patrie sau îşi caută una, unde să-i fie mai bine, dar ce motiv ar avea o gripă să se simtă la ea acasă în Spania, iar pe nemţi să nu-i placă deloc şi să-i lase în pace? Aşa judecam lucrurile pe vremea când gripa spaniolă îşi începea turneele anuale prin lume. Doctorii vor spune că pun problema greşit, că numele unei boli nu-i şi o chestiune de gintă. Între timp, o seamă de suferinţi au devenit un fapt sută la sută naţional. Şi, în multe cazuri, strict local. Cum ar fi sinuzita de Bucureşti.
Există o sinuzită cu cauze în praful din Capitală, un praf cu o chimie favorizantă pentru necazurile sinusului. În alte oraşe din ţară, nu-mi mai curge dimineaţa nasul, iar în Franţa uit chiar din prima zi că am un nas cu o gestiune proprie. În Franţa, nasul mi se integrează imediat în Europa.
După ce am citit în pagina medicală a unui cotidian care sunt pricinile şi simptomele sinuzitei de Bucureşti, m-am întrebat dacă nu cumva există şi o sinuzită de Mihai Bravu ori de Bucur Obor. În discuţie ar fi cantitatea de sulf din aer, la fel de mare ca în Piaţa Universităţii. De calitatea apei se resimt, într-un mod foarte sigur precizat medical, multe localităţi. Diagnosticele vor fi curând formulate cu un maximum de rigoare geografică. Pleci bun zdravăn într-un tur al României şi te întorci cu o faringită de Tulcea, cu o blenoragie de Vaslui, cu o diaree de Răcăciuni, cu un reumatism de Sinaia, cu o surzenie de Costineşti. Surzenia profundă şi rapidă se obţine în discoteci. Cele contractate pe Litoral se tratează, e drept, dar cu rezultate nesigure. În barurile şi în discotecile din Capitală, afecţiunile urechii ar trebui să poarte numele bateristului. În cartierele unde apa la baie e rece sau călâie, femeile fac cistită. Cea de Ferentari diferă sensibil de cistita de Otopeni. Publicaţiile medicale româneşti descriu cazuri şi maladii ciudate, care pentru străini n-au nici o noimă. În toată lumea, prostia n-are o definiţie clară. La noi, prostia parlamentară are simptome specifice şi e diferită de la deputaţii şi senatorii unui judeţ la altul.
Există chiar şi o descriere clinică a obtuzităţii politice pe regiuni istorice. Prostia de Iaşi e altfel decât prostia de Cluj. Un amic medic îmi spune că pacienţii săi sunt aproape toţi mâncători de crenvurşti şi că i-a repartizat în saloane după numele firmei care le-a stricat maţele. Medicul intenţionează să rezerve camere pentru magazinele care-i trimit regulat intoxicaţi. Domnule, spune el, una e să mori cumpărând dintr-un Mall şi alta dintr-un nenorocit de butic de cartier. Şi la morga spitalului nostru tot calitatea face diferenţa.
