x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Diferenţa dintre Hagi şi Tatulici

0
Autor: Dan Dumitrescu 04 Noi 2008 - 00:00

Gheorghe Hagi a intrat din nou în meci. Alături, într-un studio de televiziune, îi erau Nadia Comăneci, Ivan Patzaikin, Ilie Năstase, oameni ai carierei împlinite, mari campioni atestaţi în competiţii autentice. De cealaltă parte a baricadei au funcţionat propagandiştii blaturilor din meciurile cu viaţa, în frunte cu Mihai Tatulici. Discuţiile polemice au vizat, bineînţeles, starea de ruină în care a ajuns sportul românesc.



Hagi a intrat în subiect cu bună intenţie, încercând să identifice soluţii concrete ale ieşirii din criză. Sufocat de indignare, a vorbit despre lipsa proiectelor, despre faptul că în România lipseşte competiţia sportivă adevărată, singura capabilă să promoveze valoarea autentică. Decarul fotbalului românesc încerca să convingă asistenţa că numai atunci când tu oferi ceva poţi avea şi pretenţia de a ţi se oferi condiţii de performanţă. Că preşedinţii de federaţii trebuie să gândească mai întâi proiecte pe baza cărora pot atrage fonduri bugetare sau din sponsorizări.

Girul exemplului personal oferit de Hagi şi revolta acestuia nu au avut darul de a-l scoate pe Tatulici din rutină. Realizatorul emisiunii ştie că nu este cazul ca revolta şi indignarea să-ţi rideze existenţa de vreme, cu puţin talent, pentru impresionarea asistenţei, poţi trişa mimând trăirea afectivă.

Rămâi aşadar calm şi îndestulat în culisele existenţei tale, iar pentru naivi bagi reacţia mâniei proletare, că dă bine la imagine. Şi, apoi, cum să fii de acord cu Hagi, cel care propăvăduia ideea competiţiei autentice? Păi, competiţia autentică, dacă nu ai valoare, dă cu tine de pământ de nu te vezi. Mai bine pui tu la cale realizarea unor topuri, faci nişte sondaje bazate pe criterii aproximative, târguieşti ceva vot popular şi dacă mai adaugi oarece dibăcie exersată prin Daciade, blatul e ca şi făcut. Ai ierarhia ta şi faci ce vrei cu ea. Chiar dacă este refuzată la export, o foloseşti pe plan local. Notorietatea înlocuieşte gloria şi nici nu mai stai la coadă la carne.

Diferenţa dintre Hagi şi opozantul său este egală cu diferenţa dintre competiţie şi pseudocompetiţie. Pentru Hagi, zece este o definiţie. Pentru realizatorul de emisiuni populare, zece este doar o făcătură profitabilă. Hagi şi-a construit gloria cheltuind umilinţă faţă de meserie.

Tatulici pune temelie notorietăţii ironizând o rătăcire de tinereţe a lui Florin Răducioiu, despre care spune că după trei luni de contract în Italia a adus în ţară doar un accent de împrumut şi nimic altceva. Nu ştiu ce aştepta Tatulici de la Răducioiu. Cred însă că discursul său academic nu aduce românilor mai multă bucurie decât au adus golurile marcate de Răducioiu pentru naţionala României. În rest, numai de bine. Fiecare dintre noi are tot dreptul de a opta între competiţie şi pseudocompetiţie.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   Gheorghe Hagi

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de