x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dileme aeriene euro-atlantice

0
Autor: Razvan Belciuganu 10 Sep 2008 - 00:00

SCENARII ÎN CIORNĂ
După aventura georgiană în Osetia, urmată de invazia scrîşnită rusească, în cancelariile europene au început să apară şi îngrijorările de rigoare. Nu numai declarative. Europenii contabilizează astăzi urmele Rusiei pe continent, cu gîndul nu doar la tancurile Armatei Roşii salvate din depozite şi lustruite pentru demonstraţiile de forţă. Cancelarul Angela Merkel a devenit preocupată de capacitatea Rusiei de a se infiltra, legal, şi cu banii obţinuţi tot de la occidentalii asfixiaţi de gazele Moscovei, în economia Germaniei şi cu precădere în domeniile telecomunicaţii, energie şi cel financiar-bancar. Liderul de la Berlin şi-ar dori chiar o lege prin care fondurilor suverane aflate în proprietatea Rusiei, dar şi ale Chinei să li se taie avîntul investiţional în Germania.



SCENARII ÎN CIORNĂ
După aventura georgiană în Osetia, urmată de invazia scrîşnită rusească, în cancelariile europene au început să apară şi îngrijorările de rigoare. Nu numai declarative. Europenii contabilizează astăzi urmele Rusiei pe continent, cu gîndul nu doar la tancurile Armatei Roşii salvate din depozite şi lustruite pentru demonstraţiile de forţă. Cancelarul Angela Merkel a devenit preocupată de capacitatea Rusiei de a se infiltra, legal, şi cu banii obţinuţi tot de la occidentalii asfixiaţi de gazele Moscovei, în economia Germaniei şi cu precădere în domeniile telecomunicaţii, energie şi cel financiar-bancar. Liderul de la Berlin şi-ar dori chiar o lege prin care fondurilor suverane aflate în proprietatea Rusiei, dar şi ale Chinei să li se taie avîntul investiţional în Germania.

Ca de obicei, Moscova îşi vede de treaba ei, urmînd o politică a paşilor mărunţi şi este surprinzător faptul că abia acum occidentalii declară că observă acest lucru. Uniunea Europeană este, dincolo de principiile frumos enunţate, o aglomeraţie de interese economice. Concernul de armament EADS reprezintă nucleul de plecare pentru proiectarea unei politici de securitate a Europei. Degeaba îţi planifici, de exemplu, să îţi transporţi trupele în Africa sau oriunde este nevoie de soldaţii europeni, fie şi pentru a duce ajutoare umanitare, dacă n-ai şi avioane capabile să facă acest lucru. În ecuaţie, Germania, Franţa şi Spania sînt direct interesate să construiască aeronavele respective, pentru că aceasta aduce profit acţionarilor, locuri de muncă şi linişte socială guvernelor.

De cîţiva ani, acest conglomerat numit EADS a fost cu atenţie ţintit de Moscova. În 2006, o bancă de stat a Federaţiei Ruse, VTB, a reuşit achiziţionarea a cinci procente din EADS, iar în decembrie 2007 a revîndut acţiunile deţinute unei alte bănci ruseşti de stat, Vnesheconombank. 5% din EADS înseamnă foarte mult, în condiţiile în care cam tot atît deţine Spania. Cea care stă mai mult sau mai puţin în umbră este compania de stat Russian United Aircraft Corporation, născută pentru a salva şi revigora industria aerospaţială rusească.

Pe acest fundal, cu subtilii negociatori ruşi pe fază, EADS a demarat un proiect pentru construirea unui avion militar de transport, A 400 M. În acelaşi timp, Alianţa Nord-Atlantică a înfiinţat o structură, Agenţia de Management al Transporturilor Strategice, care are rolul de a conduce noua capabilitate de transport a Alianţei. Acest demers a fost susţinut de 15 state membre ale NATO şi de alte state partenere. De fapt, noua capacitate a Alianţei înseamnă utilizarea a trei aeronave militare de transport C-17 Globemaster III, produse de gigantul american Boeing, ale căror echipaje vor fi multinaţionale. Primul avion C-17 va fi livrat în luna noiembrie a acestui an, iar celelalte două anul viitor. Cele trei aeronave vor opera de la baza aeriană Papa, din Ungaria, deşi oficialii NATO şi-ar fi dorit mai mult ca sediul să fie la baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, însă guvernanţii români s-au mişcat greu de tot. Printre statele membre ale NATO care nu au participat la realizarea capabilităţii de transport a Alianţei sînt Germania, Franţa, Spania şi Marea Britanie. Adică exact statele care au dezvoltat proiectul A 400 M. Avionul militar a fost prezentat în premieră în această vară, la Sevilla, locul unde se fabrică, dar primul zbor a fost amînat pentru toamna aceasta. De vină sînt cîteva mici probleme la motorul realizat de britanicii de la Rolls Roys şi francezii de la Snecma. În schimb, avionul american zboară din anii ’90 şi este în dotarea forţelor aeriene ale SUA, Canadei şi Marii Britanii.

Deşi nu s-a efectuat încă primul zbor, au fost deja comandate 192 de avioane A 400 M, evident, cele mai multe de armatele statelor implicate: 60 de Germania, 50 de Franţa, 27 de Spania şi 25 de Marea Britanie. Prima livrare este programată a avea loc în 2010. O asemenea flotă preconizată a fi în dotare în 2021 demonstrează putere. Dar pînă în 2021, realităţile zilei de astăzi arată, de fapt, încă o dată sciziuni majore în sînul Alianţei Nord-Atlantice, iar statele membre nu pot să cadă de acord, toate, asupra unui proiect de un aşa impact precum capabilitatea de transport strategic a NATO, şi asta pentru că nu ies banii la împărţeală. Probabil, pilonii vechii Europe vor angaja avioanele lor în acţiunile UE, prin Agenţia Europeană de Apărare, iar statele noii Europe vor face iarăşi slalom printre interesele comerciale ale marilor puteri. Tot ce-i posibil, şi pe principiul comisionului, că doar afacerile de felul acesta sînt făcute cu banii de la bugetele de stat. Fireşte, Moscova adună procente.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de