Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In acelaşi timp, toate partidele sunt conştiente că europarlamentarele sunt capitale pentru ele. De rezultatul lor depinde soarta actualelor conduceri.
Mediafax şi-a făcut un bun obicei din a pune pe fluxul de ştiri de fiecare zi şi căte un comentariu al actualităţii. Printre cele citite de mine in ultimul timp mi-a sărit in ochi cel iscălit de Alexandru Puşcăruş la 19 septembrie 2007. Nu ştiu cine e Alexandru Puşcăruş. Ştiu insă că e un redutabil publicist.
Are culoare, are vioiciune, indrăzneli de spirit independent şi, mai ales, observaţii pătrunzătoare.
 Una dintre acestea se referă la atitudinea partidelor faţă de europarlamentare:
"La orizont sunt alegerile europene. Care, in sine, nu interesează pe nimeni. Pentru că miza e foarte mică. Un număr de numai 35 de oameni se vor infrupta din nişte beneficii limitate pentru o perioadă infimă. Timp in care vor rata alegerile pentru Parlamentul naţional. Şi nimeni nu le garantează că, după doi ani, se vor mai regăsi pe listele pentru următorul scrutin european. Intr-un fel, europarlamentarii sunt sacrificaţi."
Intr-adevăr, excepţie făcănd partidele mici, dar ambiţioase (gen PIN, PLD), locatarii scenei noastre politice nu s-au grăbit să pună pe liste vedete ale formaţiunii.
Şi dintr-un simplu motiv.
Un lider pus la inceput de listă are toate şansele de a fi ales şi a ajunge astfel europarlamentar.
Toţi ştiu insă - inclusiv cei cărora li s-a propus să fie moţ pe listă - că plecarea la Bruxelles ar insemna o sumă de nenorociri. Atăt personale (trebuie să te rupi de familie, de anturaj, la Bruxelles nu te poţi invărti de o afacere), căt şi politice: in scurt timp, nu vei mai exista pentru bătătura iarmarocului autohton.
De aici plecănd s-a ajuns la situaţii greu de inţeles romănului simplu, pentru care un post de europarlamentar e un soi de post de paznic la Porţile Raiului. Vedetele principalelor formaţiuni se zbat să nu mai fie puse pe liste. Nu puţine sunt cele care invocă fel de fel de pretexte, cănd nu spun de-a dreptul că nu vor.
In acelaşi timp, toate partidele sunt conştiente că europarlamentarele sunt capitale pentru ele.
De rezultatul lor depinde soarta actualelor conduceri. Europarlamentarele vor da trendul dezlănţuirii de momente electorale din 2008. Deşi n-au nici o legătură cu politica internă, ele vor fi interpretate drept semnul viitoarelor succese: la locale, la generale. Dacă PD obţine scorul cu care-l gădilă sondajele instituţiilor in criză de cont in bancă, liderii partidului vor reuşi să străngă şi mai mulţi bani in puşculiţa formaţiunii. Oamenilor de afaceri li se va infăţişa un partid care va ajunge la Putere şi, prin asta, in cămara din care se impart pachetele cu licitaţii căştigate dinainte.
Pentru a rezolva dilema, partidele au apelat la soluţii interesante.
Ne-o arată listele depuse deja, din curs Legii, de partide.
Unele formaţiuni şi-au pus totuşi in fruntea listei lideri importanţi. La PLD conduce insuşi Theodor Stolojan, preşedintele partidului, la PIN, Lavinia Şandru, la PNG, Gigi Becali, la PSD, cap de listă e Titus Corlăţean, secretarul executiv.
In toate aceste cazuri, şefii sau şefii adjuncţi ai formaţiunii de care a depins lista in ultimă instanţă par a se fi sacrificat pentru binele partidului in alegeri.
E numai o părere. Normele UE ingăduie ca un ales să nu se ducă la Bruxelles, lăsănd locul altcuiva, sau să revină in ţară după un timp.
Ne aflăm, desigur, in faţa unui truc.
Işi asumă formaţiunile respective vreun risc apelănd la această şmecherie?
Nici vorbă.
Opinia publică băştinaşă n-are spirit critic şi, cu atăt mai puţin, intransigenţă faţă de şmecheri.
Dimpotrivă, şmecherii, lichelele simpatice plac unei ţări care a inventat, pe post de pub, bodega.
Decizii interesante pot fi sesizate şi in chestiunea candidaţilor pentru Parlamentul European.
PNL şi PRM au pus in primele rănduri personalităţi care trec ca aviănd o experienţă in materie de treburi europene. PNL a apelat la Renate Weber şi la Daniel Dăianu. PRM l-a preferat pe Eugen Mihăiescu. Alte partide au ţinut cont de imaginea de pe plan intern: Partidul Conservator, PIN, PLD, PNG.
Partidul Social-Democrat a preferat un amestec de criterii. Primul pe listă e Titus Corlăţean, lider tănăr, cu o bună imagine de politician pe plan intern, dar mai puţin cunoscut ca specialist in afaceri europene. Adrian Severin, de departe cel mai bun europorlamentar al nostru şi unul dintre cei mai buni pe plan european, a fost trecut al doilea.
Un caz aparte il constituie Partidul Democrat. Formaţiunea condusă de Emil Boc doar cu numele a pus pe listă persoane fără nici o acoperire. Nici in plan intern, nici in cel extern sau, şi mai şi, cetăţeni absolut necunoscuţi. Liderii partidului au mizat, cum era de aşteptat, pe faptul că electoratul işi va da votul nu pentru cei de pe listă, ci pentru Traian Băsescu.
Sunt nimerite opţiunile partidelor?
Un răspuns il vom primi numai la 25 noiembrie 2007.
