Din cacao

Pănă nu demult se credea că istoria ciocolatei a inceput doar acum căteva sute de ani, pe vremea in care aztecii descopereau gustul inegalabil al seminţelor de cacao.

Pănă nu demult se credea că istoria ciocolatei a inceput doar acum căteva sute de ani, pe vremea in care aztecii descopereau gustul inegalabil al seminţelor de cacao. Cercetări arheologice foarte recente, inclusiv utilizarea unei aparaturi de ultimă oră, imping data inceputurilor ciocolatei spre o vechime de mai bine de trei milenii.

Â

Argumentele in favoarea prezenţei ciocolatei in ceea ce este azi Mexicul, dar şi in restul Americii Centrale, sunt in bună parte strict arheologice. Au fost scoase la lumină vase de ceramică decorate cu reproduceri ale boabelor de cacao. Dar argumentul de bază este legat de analiza chimică a urmelor de lichid pe care le-au conţinut căndva.

Descoperirea unei substanţe energizante, teobromina, care este intălnită in natură doar in arborele de cacao, i-a condus pe cercetătorii J.S. Henderson şi R.A. Joyce spre o concluzie neaşteptată. Vasele erau de foarte bună calitate şi se poate crede că erau folosite doar la ocazii solemne şi ceremonii. Conţinutul lor era insă total diferit de licoarea fierbinte şi dulce a dimineţilor de iarnă.

Â

Era o băutură obţinută prin fermentarea fie a pulpei fructului, fie a seminţelor zdrobite, un fel de bere spumoasă, destul de amară, cu doar 5% alcool, violent condimentată cu ardei iute. Regiunea este şi astăzi celebră pentru ardeii iuţi, de la jalapeno, considerat oarecum inofensiv, şi pănă la habanero, arma nucleară a bucătăriei locale.

Boabele de cacao erau folosite şi ca un inlocuitor al banilor in tranzacţiile comerciale, un curcan valora o sută de boabe, iar un fruct de avocado doar trei. Cuvăntul "ciocolată", provenit din limba Nahuatl, insemnă "apă amară". Băutura pomenită, acea bere amară, a fost probabil o sursă de inspiraţie pentru producători. Folosind pentru fermentare doar seminţele, ei au obţinut o băutură mult mai gustoasă.

Drumul spre ciocolata zilelor noastre era deschis, o consecinţă pur intămplătoare a unor improvizaţii artizanale. Plantaţiile de arbori de cacao, mai ales cele din Africa de Vest, dintr-o ţară cu un nume romantic, Coasta de Fildeş, dar şi industria propriu-zisă dau de lucru in fiecare an la peste 50 de milioane de oameni. Apar aproape zilnic noi informaţii legate de beneficul efect al consumului de ciocolată.

Aşa să fie?

Â

Ce se ştie aproape cu siguranţă este că sunt prezente in ciocolată substanţe care ajută metabolismul şi se pare că ne şi apără de boli. Printre ele, antioxidanţii şi aşa-numitele flavonoide. Este incontestabil efectul stimulant al ciocolatei, datorat in primul rănd teobrominei, dar şi unei modeste cantităţi de cafeină, cam o zecime din cea găsita in cafea.

Vom intălni şi un aminoacid, triptofanul, precursor al unui neurotransmiţător de maximă importanţă, serotonina, responsabilă cu starea de spirit, cu afectul. Să nu uităm de misterioasa feniletilamină, poreclită substanţa dragostei, capabilă să declanşeze in creier secreţia de endorfine purtătoare ale plăcerii fizice.

Din păcate, este aproape imposibil de confirmat presupusul efect afrodiziac al ciocolatei. O veste bună pentru cei tineri, consumul de ciocolată nu stimulează apariţia temutei acnee juvenile. De vină ar fi laptele din preparatele consumate, cred unii specialişti.

Â

Ciocolata este omniprezentă. O intălnim in geografie, unde dă nume de dealuri şi munţi prin locurile in care s-a născut. In muzică, uneşte muzica pop cu opereta şi este legată de nume precum Kylie Minogue şi Oscar Strauss. In ficţiune o pomeneşte Roald Dahl intr-o povestire ajunsă şi film artistic. Ar fi regretabil să omitem creaţia bucătarului "Chef", bulele de ciocolată sărate care apar, inevitabil, in South Park.

Poveştile cu ciocolată au fost confirmate in parte de un studiu realizat de compania independentă Mind Lab. Cercetarea, care reprezintă o tentativă, probabil involuntară, de a uni ştiinţa cu ficţiunea, a incercat să afle ce este mai tulburător pentru tineri, un sărut pasionat sau o bucată de ciocolată. Surprinzător pentru mulţi oameni, ciocolata a căştigat acest paşnic duel.

Efectul psihoactiv al unor substanţe prezente in ciocolată era binecunoscut. Farmecul ei secret este dat de faptul că se topeşte la o temperatură apropiată de cea a corpului uman, 37 de grade. Gustul ei este aproape unanim considerat superior sărutului. Chiar dacă pulsul urca de la 60 la 140 in timpul sărutului, el se menţine ridicat mai multă vreme ca efect al ciocolatei.

Căt despre creier, activitatea lui este incomparabil mai intensă după consumul de ciocolată. Pentru ambele sexe.