x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Din călătoriile cu trenul

0
Autor: Tudor Octavian 09 Iul 2010 - 00:00
Trebuie să laşi să treacă un timp ca să înţelegi o dramă. Pe moment, e posibil să nici nu ţi se înfăţişeze ca o dramă. Pe moment, deşi si­tu­a­ţia în care se găseşte un om te im­presionează, ai prefera să nu-i fi fost martor. Nu poţi fi pur şi simplu doar martorul, numai şi numai mar­torul unor întâmplări triste. Iar când asişti la primele secvenţe ale dramei, ştiind că nu o vei cu­noaşte niciodată în întregime şi nici sfârşitul ei, senzaţia de implicare e dublată de o senzaţie şi mai îndelungată, mai ne­li­niş­ti­toa­re, de neputinţă.

În trenul cu care mă întorceam la Bucureşti dintr-un târg amorţit, dar plin de vanităţi culturale, am cunoscut o tânără crescută la o casă de copii. Singura din toate gene­raţiile de nefericiţi care reuşise să termine o facultate. Puteam să termin şi două, mi-a zis ea, însă, orice aş face, rămân tot un copil de la orfelinat. Copilul nimănui.

Diploma i-a permis să devină administrator, ceea ce ar fi putut să însemne un prim pas norocos în viaţă, însă administrator tot la şcoala de copii abandonaţi. Puşcăriaşii, mi-a mai spus tânăra, pleacă din închisoare după ce-şi ispăşesc pedepsele, însă gardienii, deşi sunt cetăţeni liberi, îşi petrec jumătate din viaţă între zidurile închisorii. Am 30 de ani, n-am o casă a mea, locuiesc într-o odaie din care cândva am avut doar un colţ, colţul unde se găseau patul meu, iar pentru profesori nu-s altceva decât eleva lor care s-a făcut mare. În concediu, umblu să dau de urma părinţilor mei, deşi nu am decât informaţiile pe care le-am cules din arhivele şcolii.

Am întrebat-o câte concedii a irosit căutând ceva ce nu avea să găsească nici dacă arhivele ar fi fost mai grăitoare? Tânăra, copilul nimănui, mi-a răspuns scurt, din perspectiva contabilului care era: Opt. O cifră ca atâtea altele. Nici dacă ar fi zis unul singur n-ar fi avut mai multă emoţie în glas. Dându-şi seama că m-am sesizat de detaşarea cu care a rostit cifra opt, a completat: Tot e ceva, văd lu­mea, cunosc oamenii, sunt şi eu un om ca ei.

Contabila de la casa de copii s-a uitat un ceas în tăcere pe fe­reas­­tră. Nu avea sens să se des­tăinuie mai mult, într-o călătorie care urma să se sfârşească în curând.

La intrarea în Bucureşti, ca şi cum timpul pe care-l mai petreceam în acelaşi compartiment o obliga totuşi la o precizare, mi-a spus şi ce fel de oameni cunoştea: toţi erau părinţi care-şi abandonaseră copiii şi nu mai voiau să ştie nimic despre aceştia.

I-am spus tinerei că vreau s-o ajut, că am mai multe posibilităţi decât dânsa de a da de urma celor care o lepădaseră la azil. În aceşti opt ani, a zis fata, s-au petrecut multe. În sufletul meu, vreau să spun. Unele lucruri e mai bine să nu le ştii. Am crezut că sunt din ce în ce mai aproape de mama şi de tata, dar astăzi, când pot măsura distanţa, aceasta e din ce în ce mai mare. Umblu în conti­nuare, e drept, după nişte părinţi. Ai altor copii.
Ca să-i pot învăţa ce ştiu eu: să nu-i mai caute, să nu sufere, să nu stârnească trecutul.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de