x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Din eternitate spre viitor

0
Autor: Roxana Jianu 28 Ian 2011 - 00:44
Din eternitate spre viitor Dan Popescu/


148631-pt-dum-26.jpgPrea puţine porţi spre bine şi prea multe spre rău des­chise... Ni se întâmplă destule. „Rău­tatea începe acolo unde se sfârşeşte omenia”, vorba lui Victor Hugo. Mai putem noi evita otrava împrăştiată de hainii din jurul nostru?

Încape atâta răutate într-o lume aşa de mică... De ce-s oamenii atât de răi? De ce au atâta poftă de a provoca durere? De ce au atât de multă ranchiună în suflet? De ce simt unii nevoia să îi umilească pe ceilalţi? Cine a turnat răutate în suflete? Etc., etc. Zilnic, mulţi dintre noi ne împiedicăm de multe astfel de întrebări la care nu găsim un răspuns plauzibil. Dacă nu putem schimba prea multe, ne consolăm şi ne acceptăm „soarta”. Aceasta e cruda realitate, care împinge la păcat. Ni se întâmplă să fim minţiţi, jigniţi, trădaţi, batjocoriţi, distruşi, dorindu-ne să nu semănăm în vreun fel cu cei porniţi să facă rău. Numai că... intrând atât de des în contact cu aceste persoane, mulţi „nu mai scapă” şi li se alătură celor necinstiţi. Parcă zilnic ni se mai iau din variantele benefice şi ni se pun în cârcă multe negative. Parcă nu mai avem de unde alege şi trebuie „să ne conformăm” cu lumea. Să n-ajungem să ne numărăm belele cum îşi numără alţii vilele pe degete. Să nu se transforme tot ce avem în scrum. Unii văd doar opţiunile: să se ducă de râpă sau să rămână vii, folosiţi ca pe o cârpă. Câte comprese cu răbdare să mai aplicăm? Câte vase de umilinţă să mai înghiţim?

Răutatea include, printre altele: invidie, mânie, răzbunare, gelozie, dispreţ ş.a. Mă dezgustă omul care se preface bun. Mă dezgustă cel care are abilitatea de a te minţi verde în faţă fără să clipească, fără să bănuieşti ceva. Nu vor să fie corecţi şi buni, aşa că aleg să împartă jigniri, pumni, minciuni, bârfe. Se simt superiori când unuia îi merge prost. Se cred oameni cu gândire matură. Se răzbună pe cei nevinovaţi după ce au şi ei un contact cu cineva de joasă speţă. Care-i unu’, care-i celălalt? Se spune că timpul îl arată pe cel bun, iar de cel rău te poţi convinge într-o singură zi.

Câtă plăcere să loveşti... Câtă plăcere să verşi sânge... Câtă plăcere să provoci rău... Oare există unii atât de lipsiţi de bun simţ, de minte, de moralitate încât să vadă în problemele altuia un prilej de bucurie? Ei bine... Sigur că da. „Sunt oameni pe lumea aceasta care, incapabili să se ridice pe ei măcar cu un deget, ţintesc să se înalţe pe ruinele altora”, vorba filosofului Machiavelli. Dar cum ar fi dacă am locui câţiva pe o mică insulă şi ar trebui să ne suportăm toată viaţa? Dacă am locui pe insulă, am fi mai darnici pentru că am ştii că va veni ziua în care vom avea nevoie de ajutor. Dacă am locui pe insulă, nu am mai avea pe cine şi despre ce să bârfim. Ne-am ajuta reciproc pentru a putea supravieţui. Ne-am susţine în vremuri grele, am respira dragoste, am fi buni, oneşti, n-am mai fi competitivi. Am primi şi am oferi zâmbete sincere. Ne-am considera, cu adevărat, fraţi sub acelaşi cer. N-am mai fi şef – sclavi. Dar astea-s fantasmagorii. Răutatea oamenilor a fost dintotdeauna, din eternitate spre viitor. Mă întreb... Se va opri vreodată haosul acesta? Poate vom contribui în vreun fel la evoluţia sănătoasă a oamenilor.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de