x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Din nou despre salarii

0
29 Sep 2004 - 00:00

Campania electorala este insotita de mult populism; se promit salarii minime, medii mult crescute in patru ani etc. De aceea revin asupra chestiunii salariilor.

1. O teza si-a facut drum in ultimul timp: ca Uniunea nu ar admite Romania cu salarii foarte mici. Inferenta ar fi ca politica guverna mentala si patronatele trebuie sa practice o suire considerabila a nivelului salariilor in perspectiva anului 2007. Aceasta teza pare sa sustina promisiuni electorale. Cum stau deci lucrurile?

In tarile cu economii diversificate, ponderea salariilor in valoarea adaugata agregata (sau PIB) se ridica la cca 60%-70%; aceasta pondere difera pe sectoare in functie de intensitatea utilizarii fortei de munca. Dinamica salariilor este modelata de o serie de factori. Astfel, in societatile moderne, statul practica salarii minime si ajutoare sociale; intervin aici criterii de echitate si solidaritate sociala. In UE, desi presiunea globalizarii erodeaza piloni ai statului providential, fundamentele raman in picioare. Exista si ipoteza "salariului eficient" (efficiency wage theory). Intr-o varianta, aceasta spune ca salarii decente (mai inalte) stimuleaza munca si conduc la rezultate superioare. Intr-alta, teoria spune ca firmele care practica salarii mai inalte pot atrage salariati foarte buni. In sfarsit, chestiunea nivelului salariilor poate fi judecata din perspectiva concurentiala. Tarile unde salariile sunt mai joase pot avea un avantaj considerabil in sectoare exportatoare ce folosesc intens forta de munca; la tehnologii similare, firmele din tarile cu salarii inalte pierd pozitii pe piata. De altfel, la Organizatia Mondiala a Comertului, tarile avansate economic se plang adesea de "concurenta neloiala", prin salarii scazute.

Vor accepta tarile UE o tara unde salariile sunt asa de scazute? La aceasta intrebare retorica se poate raspunde simplu: tarile UE nu vor tolera practici de salarizare care sa dezavantajeze flagrant munca. Prin aceasta inteleg aspectul social, de echitate; exista o legislatie a muncii in Uniune, care insa variaza intre tari (noi ar trebui sa ne inspiram, de exemplu, de la olandezi sau danezi). Si exista aspectul concurential, in sensul respingerii unei forme de "dumping social". Altfel spus, atunci cand productivitatea este inalta (sau creste rapid) nu se va tolera mentinerea salariilor la niveluri scazute. Dar vedem ca nu avem de-a face cu punerea carului inaintea cailor. Tarile din UE, Comisia UE nu vor cere Guvernului roman, intreprinderilor romanesti practici de salarizare care sa nu se intemeieze pe productivitate. Sa ne imaginam ce s-ar intampla cu exporturile noastre de confectii, incaltaminte si mobila daca salariile s-ar dubla in cativa ani - sau cat de mult ar creste economia subterana daca salariul minim s-ar dubla (atentie: necazurile din landurile est-germane isi au cauza si in divortul intre salarizarea practicata imediat dupa unificare si productivitatea muncii).

Premisa esentiala pentru marirea salariilor reale (care tin cont de inflatie) este o crestere economica durabila insotita de o fiscalitate care sa incurajeze crearea de locuri de munca in zona supraterana; este crestere ce se bizuie pe castiguri de productivitate sistematice, pe asimilarea de tehnologii performante. Legislatia sociala nu trebuie subestimata, dar nu ea da verdictul.

2. - Pentru ca o marime sa se dubleze in patru ani este necesar un ritm anual de crestere de 17%-18%. Chiar daca includem aici o apreciere a leului fata de euro, tot ar trebui ca ritmul anual de crestere sa fie de peste 10%-12%. Isi poate cineva imagina castiguri de productivitate in economie asa de mari care sa permita PIB-ului o crestere echivalenta in patru ani? Nu mai vorbesc despre restrictiile de balanta externa. Iar daca PIB-ul inainteaza mai putin este oare de imaginat cresterea sa numai prin marirea salariilor minime? Se poate imagina o disponibilizare masiva a fortei de munca ce ar corespunde ameliorarii de eficienta. Dar ar putea economia sa genereze atat de multe locuri de munca incat salariul minim sa se dubleze in patru ani? Iar a crede ca cei disponibilizati ar pleca toti la munca in strainatate este iarasi greu de crezut. Si chiar daca, teoretic, am opera cu aceasta ipoteza, nu am avea de-a face cu salarii obtinute in Romania. Ar trebui sa vorbim despre venituri pe locuitor, care ar include si remiteri din strainatate... (din editia JN, 23 iunie, a.c.)
Citeşte mai multe despre:   editorial,   ţările,   salarii,   salariilor,   munca

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de