Activitatea industriala si de servicii arata ca si in acest an ritmul de crestere a PIB-ului va fi, probabil, peste 5%, in pofida inundatiilor; daca recolta agricola nu va fi considerabil inferioara celei din 2004 rata de crestere a PIB-ului va fi in jur de 6%.
Cererea interna ramane principalul motor al activitatii economice. Exporturile cresc si ele, dar importurile o fac mai iute. Aceasta explica de ce deficitele
externe se adancesc. In primul trimestru al anului curent deficitul
comercial extern a fost cu circa 50% peste cel din perioada corespondenta a anului trecut; iar deficitul de cont curent a consemnat o viteza de crestere mai inalta. Sunt mai multi factori ce explica accentuarea deficitelor externe: expansiunea rapida a creditului de consum si productie pentru sectorul privat, aprecierea leului, scaderea puternica a dobanzilor la lei, incapacitatea ofertei interne de a face fata cererii interne, deschiderea tot mai mare a economiei etc. In fine, inflatia cumulata pe primele patru luni arata ca tinta de 7% in acest an este una ambitioasa.
Datele reveleaza un compromis (trade-off) intre evolutia PIB-ului si a deficitelor externe, pe de o parte, si inflatia (dezinflatia), pe de alta parte; se poate afirma ca scaderea inflatiei in ultimul an a fost ajutata in mod decisiv de aprecierea puternica (inclusiv nominala) a leului care, insa, a alimentat importurile nete (diferenta intre exporturi si importuri).
Se pot face cateva observatii privind politica macroeconomica. In ultimele luni Banca Nationala a recurs la o scadere drastica a dobanzii de interventie pe piata monetara din dorinta de a preintampina un val mare de intrari de capital speculativ la momentul deschiderii accesului nonrezidentilor la depozite in lei. Aceasta masura, care a avut reverberatii pe piata creditului intern (desi cu intarzieri), a fost posibila prin lasarea unei lichiditati mult sporite pe piata interna; banca centrala a sterilizat mult mai putin. Este probabil ca aceasta lichiditate sporita, cu corespondenta in dobanzi mult diminuate, sa stimuleze creditarea in lei in lunile ce vin - ceea ce ar contribui la tendinta de crestere a deficitelor externe. Pe de alta parte, daca inflatia ar da semne de resuscitare, BNR ar fi obligata sa stranga lichiditatea din nou, ceea ce ar insemna o revenire a dobanzii de interventie spre 10?11% (trebuie facuta distinctia intre dobanda de "interventie"/efectiva si cea "indicativa", care este in jur de 15%).
Conduita Bancii Nationale, mai ales in ultimele doua luni, a limitat anuntata "flotare mult mai libera" a leului; leul a oscilat, in medie, in ultimele saptamani intr-o banda relativ mica (300-400 lei) peste pragul de 36.000 lei, revenind parca la practica de dinainte de noiembrie 2004. Banca Centrala a aparat acest prag, probabil, vazand mersul deficitelor externe si incercand sa previna o miscare mult mai ampla a cursului de schimb in eventualitatea unor deficite excesive, care ar modifica radical sentimentul pietei (ceea ce ar provoca o fuga de leu si o depreciere masiva in lipsa interventiei BNR).
Mai intervine un aspect notabil. De facto, politica de dezinflatie a utilizat ca ancora cvasinominala cursul de schimb. Este posibil ca nivelul cursului mentionat mai sus sa permita realizarea tintei de inflatie in 2005. In acelasi timp, este de remarcat ca folosirea cursului ca ancora nominala iese din cadrul de referinta al unei tintiri directe a inflatiei. Ceea ce, mai departe, ar indica limite ale unei politici de "tintire directa a inflatiei" (IT) in conditiile de la noi. Acest aspect nu trebuie sa surprinda, avand in vedere trasaturi structurale ale economiei romanesti. BNR ar experimenta dilema cu care s-au confruntat bancile centrale din Cehia si Ungaria dupa introducerea IT.
Am subliniat rolul cursului de schimb in dezinflatie si compromisul intre aceasta si deficitele externe. Nu putine sunt intreprinderile care gafaie la nivelul actual al cursului, care a fost totusi sustinut de BNR - ce continua sa acumuleze rezerve valutare (ajunse la peste 14 miliarde euro in aprilie - peste 5 luni de import). Tendintele consemnate in primele luni sugereaza ca este probabil ca acest an sa se incheie cu deficite externe peste cele inregistrate in 2004. Ramane de vazut care va fi contributia investitiilor straine directe la finantarea deficitului de cont curent, din care, pentru a face o evaluare pertinenta, trebuie sa scadem sumele rezultate din privatizari (Obs.: aceste sume trebuie folosite pentru lucrari de infrastructura sau pentru cofinantarea fondurilor UE).
In sfarsit, trebuie mentionat ca executia bugetara curenta se face pe alcatuirea bugetului din 2004. Nici pana acum nu avem o structura clara a fiscalitatii si rectificarea bugetara este mult intarziata.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
