Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rezultatele turbate continua sa-si faca de cap prin campionatul nostru cel cotonog. Acolo unde logica se dovedeste a fi neputincioasa, acolo unde nici in gluma nu poti vorbi despre valoare sau constanta in joc, intamplarea construieste surprize de toata frumusetea. Martorii detasati ai fenomenului se amuza copios pe seama zurbagelii care domina competitia. Umorul nu leaga insa prietenii cu cei saraci in capul lor. Crizatii care trebaluiesc prin fotbal, indeosebi cei care nu stiu ca nu stiu, reactioneaza de parca ar fi atinsi de streche. Isi asuma bezmetic responsabilitati fara suportul competentei, practicand sacrificii ritualice total aiurea.
Dinamo a fost echipa cu cea mai urata risipire de puncte in 2012. Lidera autoritara a trecerii peste ani a cheltuit in doar sapte etape avansul acumulat in turul campionatului si a ajuns in momentul de fata subalterna a CFR-ului din Cluj, la cinci puncte diferenta. Cauza declinului nu-si gaseste nicicum explicatia in vreo intarire a echipelor care i-au ajuns din urma pe dinamovisti sau chiar i-au si intrecut. Dinamovistii trebuie sa-si asume distrugerea pe proprie raspundere. Acolo, in interiorul clubului, a fost preparata pasila neputintei. Iar daca antrenorul este acelasi, daca nu s-a umblat semnificativ la lotul de jucatori, vinovate nu pot fi decat strategia pregatirii de iarna si/sau disensiunile care i-au invrajbit pe actionari si dorinta acestora de a-si marca teritoriul.
Indolenta in joc observata in unele evolutii ale dinamovistilor se poate explica, asa cum sustin parte dintre critici, prin precara pregatire fizica din cantonamentele iernii. Dar respectiva explicatie, chiar daca are intrucatva suportul realitatii, nu mi se pare suficienta. Eu as paria, mai degraba, pe stricarea atmosferei de vestiar. Iar informatiile care razbesc dincolo de cenzura discretiei confirma ipoteza. Liviu Ciobotariu, cel care in turul campionatului a facut echipa asa cum a crezut el de cuviinta, cel care in tur a rezistat presiunii interesate a unora dintre sefii clubului, se pare ca a obosit. si a devenit docil. Periculos de docil.
Prezenta lui Borcea langa echipa n-a daunat grav atmosferei din vestiar. Omul stia sa si ceara, dar stia sa si dea. Singurul persecutat in acea perioada a fost Dragos Savulescu. Fiindca Borcea il condamnase la tacere. Plecarea lui Borcea in America l-a eliberat insa pe Dragos Savulescu. si acesta, in complicitate vinovata cu Nicolae Badea, incearca acum sa-si incordeze autoritatea in club. Spatarul fotoliul prezidential isi afiseaza senin incompetenta fiindca, asa cum spuneam, nu stie ca nu stie. Pretinde dictatorial formule de echipa desi in materie de fotbal nu cred ca a parcurs materia dincolo de nivelul crampoanelor.
El nu poate fi decat, eventual, vreun fundas neimportant in acest joc. Nu atinge nici macar nivelul lui Diminutiv Chirila, alt individ care se inscrie la cuvant cu tupeu maxim, pretinzandu-se specialistul specialistilor. Fara sa realizeze ca tatal sau i-a preparat in domeniu doar un dragastos orfelinat profesional. Cu sfaturile celor doi pe cap, Dinamo nu poate avea decat trecut. Iar langa ei, tot pentru condamnarea perspectivei la Dinamo, ar sta bine si Bonetti. Cel capabil sa intrebe jucatorii daca nu stiu ceva numere de telefon la care sa sune pentru a petrece un pic mai frumos.
Dinamo ramane in continuare un club bine intremat de traditie. si isi poate pastra acest statut, si poate spera intr-o persepctiva pe care suporterii i-o doresc din tot sufletul doar conditionat. Doar daca va fi lasat pe mana meseriasilor. Altfel prietenul Cornel Dinu va fi condamnat sa consume in continuare tristeti distrugatoare.
