x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dinamo, metaforă a crimei

0
Autor: Dan Dumitrescu 11 Apr 2008 - 00:00

PUNCTUL PE EI
În poveştile fotbalului, Dinamo a devenit metaforă a crimei. Cornel Dinu supravieţuieşte trist în cortegiul defunctelor sale aspiraţii, care şi cîte or mai fi fost ele. Iar atunci cînd un luptător de talia Procurorului bate podeaua e de rău. E grav. Plecarea lui Cornel Dinu de la Dinamo, dacă ea se va materializa şi va fi definitivă, nu reprezintă un capăt de ţară.



PUNCTUL PE EI
În poveştile fotbalului, Dinamo a devenit metaforă a crimei. Cornel Dinu supravieţuieşte trist în cortegiul defunctelor sale aspiraţii, care şi cîte or mai fi fost ele. Iar atunci cînd un luptător de talia Procurorului bate podeaua e de rău. E grav. Plecarea lui Cornel Dinu de la Dinamo, dacă ea se va materializa şi va fi definitivă, nu reprezintă un capăt de ţară. Numai că, uneori, semnificaţiile unui gest devin cu mult mai importante decît relaţiile obiective sau subiective ale individului cu societatea. Dinu va pleca. Dar motivele care au determinat gestul său rămîn. Dinu va pleca pentru că nu beneficiază de imunitatea nesimţirii. Rămîn în urma sa făptaşi ai naturii primitive, indivizi incapabili să trateze pe proprie răspundere organismul pe care l-au umplut de boale. Şi, într-o astfel de inerţie, Dinamo se poate transforma dintr-o metaforă a crimei în reţetă a sinuciderii perfecte.

Dinamo, în perioada unui răsfăţ conjunctural, a fost clubul care s-a luat mai mereu la trîntă cu riscul. Echilibristica nebună între corvoada performantă şi voioşiile lumeşti a făcut din "cîini" (de la fraţii Nunweiller încoace) personaje de frumoasă poveste. Parcă la nici un alt club n-a  existat atîta vecinătate amicală între fentă şi spirit. Groapa avea cîndva ştaif şi personalitate. Conservate în tradiţie şi figurile ei de legendă. Acum Groapa a intrat în stăpînirea unor neisprăviţi. A unor puşlamale incapabile să intuiască în prezentul lor întîmplător destinaţii viitoare. Pentru că nu poţi negocia perspectiva cîtă vreme singurul tău paratrăznet cultural îl reprezintă scobitoarea odihnită în chifteaua dintre măsele.

Cornel Dinu pleacă de la Dinamo. A practicat în tinereţe relaţii neprotejate şi a contractat gonococul Borcea. Risipitorul fără cusur nu s-a tratat la timp, iar acum se declară în moarte psihică. Mitică Dragomir s-a grăbit să-l declare monument sportiv, un simbol pentru Dinamo. Chiar dacă discursul are nuanţe eterne, ştiu că Mitică este bine intenţionat. Omul hîrşit în păcatele fotbalului intuieşte că prin plecarea lui Dinu la Dinamo se mai stinge puţin lumina.

Procurorul traversează solitar tristeţea momentului. Se îndreaptă către o linişte pe care deocamdată nu este capabil s-o intuiască. Dar problema nu este la el. Ne întrebăm cine rămîne sau cine îi va locul la Dinamo. Răspunsul la această întrebare are puterea de verdict pentru destinul clubului.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   dinamo

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de