x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dincă a scris sau doar a transcris cele două epistole?

0
Autor: Serban Cionoff 27 Ian 2020 - 16:48
Dincă a scris sau doar a transcris cele două epistole?


Fără doar și poate, cei care au mizat pe șocul emoțional, la scară națională,continentală și trans-oceanică al epistolelor trimise de către Gheorghe Dincă familiei Măceșanu și familiei Melencu sunt,acum, foarte dezamăgiți! De unde se așteptau ca  opinia publică să fie copleșită de mesajele lacrimogen-fariseice ale personajului, iată că reacția publică este una de accentuată rezervă și de mare neîncredere. Fapt semnificativ, neîncredere nu doar în sinceritatea scrisorii (fiindcă, de fapt este doar o scrisoare transcrisă în dublu exemplar), cât în ideea că adevăratul autor al compunerii este Gheorghe Dincă.

 După cum era și de așteptat, printre cei mai aprigi și convingători contestatari ai drepturilor de autor pentru ,,monstrul din Caracal se află Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei Măceșanu, care, aseară, la Antena 3, și-a argumentat foarte solid serioasele sale rezerve. În aceeași emisiune, s-a realizat o judicioasă comparație între grafia epistolelor și a declarațiilor date de către odiosul individ în diverse etape ale cercetării. Ajungându-se la concluzia că este vorba despre una și aceeași persoană care a scris cu mâna lui pe hârtie toate textele la cere se face acum referire. Întrebarea mea este,însă, dacă acest Gheorghe Dincă este și autorul celor două scrisori? Fiindcă dacă luăm în considerare maxima, dacă nu chiar axioma, lui Buffon- stilul este omul- este greu, eu aș spune că este imposibil, să credem că o scrisoare atât de literar articulată și de elegant compusă a putut fi scrisă de un ins prin excelență grobian, lipsit de o elementară educație incapabil să articuleze un discurs de o asemenea ținută și coerență.

 Împrejurare în care ajungem numaidecât la încheierea că acest personaj primitiv nu a făcut decât să scrie după dictare. Cine anume i-a dictat? Asta rămâne de văzut, fapt evident și din ce în ce mai greu de contestat fiind acela că, fondul scrisorilor nu constă doar în exprimarea respectului către familiile celor două copile, ci în aceea că Gheorghe Dincă își asumă concluzia că el și numai el este singurul vinovat de nenorocire. De unde, în mod firesc și necesar, și celălalt mesaj esențial pe care vrea să îl transmită, mai corect spus: să îl impună, nemernicul personaj și anume că nu trebuie să se dea nici-o crezare celor care susțin contrariul scenariului ,,Gheorghe Dincă=lupul singuratic’’.

 Sincer să fiu, aș fi putut să mă număr și eu printre cei care nu pun sub semnul întrebării ipoteza că Gheorghe Dincă este  adevăratul  autor al scrisorii cu dublu destinatar dacă, foarte recent, nu ar fi apărut pe piața media informația că Ana Maria Naciu, fostă traducătoare la baza militară Kogălniceanu, a depus la DIICOT o plângere penală vizând modul în care erau recrutate tinere pentru a-și oferi serviciile  ofițerilor și ostașilor din dispozitiv. Ofițeri și ostași din armata marelui nostru aliat strategic. Mai mult, în aceeași plângere depusă la DIICOT, Ana Maria Naciu cerea conexarea cercetărilor despre ,,bordelul de la baza  Kogălniceanu’’ (termenul nu îmi aparține) cu fapte cam de același gen din arealul bazei de la Deveselu. Subiect, recunosc, extrem de sensibil și pe care, nu puțini și nu chiar neavizați comentatori, consideră că se fac mari și eforturi pentru a fi clasat o dată cu apostila ,,Gheorghe Dincă=lupul singuratic’’.

 Iată ,așadar, cel puțin două motive pentru care îmi este greu să înghit pe nerăsuflate pastila lacrimogen-diversionistă a crizei de sinceritate prin care- măre Doamne!- trece în aceste zile Gheorghe Dincă. După cum la fel de greu îmi este să accept și argumentul-forte(?!) cum că, mergând  până la capăt și, în acest fel, contrazicând supoziția că Gheorghe Dincă a acționat numai de capul lui, s-a putea să se ajungă la niște concluzii care l-ar deranja foarte tare pe marele nostru aliat strategic. Dimpotrivă, îndrăznesc să cred că tocmai în condițiile în care s-ar dovedi că anumite cadre din baza de la Deveselu au beneficiat de serviciile unor rețele de traficanți de carne vie, iar superiorii lor le-ar aplica sancțiuni punctuale, asta nu ar putea decât să demonstreze că suntem respectați și protejați și, în acest fel, să ne întărească respectul și încrederea în partenerii noștri strategici.

 După cum, dacă, să presupunem,nu s-ar confirma  ipoteza că și la baza  militară de la Deveselu s-a beneficiat de serviciile unei rețele de tip bordel, asta nu ar face decât să ne facă, pe noi, aici, acasă, să fim mai atenți și mai severi cu amatorii de scenarite și de bârfe tembele. Dovedindu-ne, o dată mai mult, demni de încrederea și de susținerea marelui nostru aliat strategic.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de