Dispută aprigă în trofeul "Ba pe-a mă-tii"

Discursurile din fotbalul dragomiresc concurează cu succes cafteala de gang. Ciomagul a devenit subiect, zvastul este predicatul, înjurătura dă culoare metaforică frumoaselor poveşti, iar flitul a fost retrogradat în bagajul semnelor de punctuaţie. Doar şuriul lipseşte. Dar, la cum merg lucrurile, nu pentru mult timp. Ce să mai vorbim? O lume minunată! Total imună la tratamentul anirabic şi puternic stimulată de purgaţia viscerală.

Meciul Dinamo - Politehnica Timişoara din etapa trecută a paradit fără drept de apel concurenţa în trofeul golăniei pure. Marian Iancu a interpretat cu mare talent uvertura spectacolului bănuit pe nedrept de vreo legătură cu fotbalul. Docentul Politehnicii vocaliza, în tonuri grave, pe tema unor mişeleşti lucrături de culise pe care dinamoviştii le-ar fi pus la cale, într-o penală cârdăşie cu cimpoierii arbitrajului, împotriva echipei sale.

Teoria conspiraţiilor absconse, toate aşezate în calea preacinstiţilor timişoreni, ne-a consumat însă atenţia de pomană. Lumea spune că n-ar fi fost vorba decât despre o diversiune. Că Marian Iancu nu dorea altceva decât să creeze, ca de obicei, perdele de fum în spatele cărora puteau sta la fereală alte regii de taină. Eu nu pot acuza blatul aşa cum o fac nenominalii creatori ai folclorului. Pot considera însă că doar un eventual aranjament i-ar salva pe dinamovişti de calificativul ruşinii absolute.

Dinamo a jucat atât de prost încât Timişoara nu putea pierde în faţa unui astfel de adversar decât prin neprezentare. Dar n-a fost cazul. Timişorenii au semnat condica de prezenţă, au câştigat şi rezultatul parangheliei a fost deja trecut pe răbojul clasamentului.

Meciul Dinamo - Politehnica Timişoara, fie uitat!, n-a lăsat poveste în urma sa. Doar amatorii de cafting s-au ales cu ceva amintiri. Două de-alea inedite i-au salvat pe aceştia din decepţii. Suporterii dinamovişti au făcut economie de adversar şi s-au luat la omor între ei. Nici oficialii timişoreni nu s-au lăsat mai prejos, sărbătorind victoria într-un mod absolut original. Gheorghe Chivorchian şi Daniel Stanciu au ciocnit până spre vânătaie cupele competenţelor din club şi au toastat de mamă cu toată convingerea de care sunt ei capabili.

Şansa celor doi de a rămâne unici în trofeul "Ba pe-a mă-tii" s-a risipit însă cât ai zice peşte. Eugen Trică şi Adrian Mititelu, olteni de vigoare praziliană şi băieţi dăştepţi în capul lor, au contraatacat distrugător. Fostul viitor antrenor al Craiovei şi viitorul fost patron au încins un amical de dudău care a făcut parbrizul maşinii lui Mititelu să crape de ruşine.

Că nu e nici el de piatră. Şi, uite-aşa, finalul de campionat s-a dat dracului rău de tot. Iar şucărele de târlă sunt de-o adevărăciune totală, neputând fi bănuite niciodată de aranjamente şi blaturi.