x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dl Gitenstein a uitat „political correctness”-ul în America!

0
Autor: Ilie Serbanescu 18 Apr 2011 - 19:23

Americanii – a declarat dl Mihai Da­vid, membru în Consiliul de Admi­nistraţie al Hidroelectrica, referindu-se la recenta intervenţie publică a ambasadorului SUA la Bucureşti, în care acesta criticase dur politica energetică a Guvernului român şi ceruse în clar privatizarea sectorului ca mijloc de eficientizare – îi sprijină de fapt pe cei de la „Franklin Templeton”, administratorii Fondului Proprietatea, în încercarea acestora de a prelua controlul companiilor energetice din România. „Toate sugestiile astea cu «voi nu vă pricepeţi, avem noi investitori»..., care vin după  21 de ani, nu le mai crede nimeni”, a punctat dl David.

Bine că mai există – te şi miri! – un român care să taxeze declaraţiile incalificabile ale ambasadorului american, care, într-un discurs la Bursa de Valori Bucureşti, numai că nu i-a luat de mână pe americanii privaţi de la „Franklin Templeton” să-i prezinte public drept mântuitorii României!

Căci, în mod incalificabil, le-a susţinut deschis demersurile nu mai puţin incalificabile ale acestora de a contesta, inclusiv în justiţie, atât încercările Guvernului de la Bucureşti de restructurare a sistemului energetic prin constituirea a două mari companii naţionale, cât şi hotărârea companiei de stat Romgaz de a participa la eforturile naţionale de austeritate printr-o donaţie de soli­daritate din profitul său, ambele contestări legate de faptul că demersurile cu pricina îi încurcau interesele de profit ale lui „Franklin Templeton”! şi, pentru a fi clar ce doreşte „Franklin Templeton”, ambasadorul american a fost şi el clar, calificând proiectul de constituire a două companii energetice naţionale „o rearanjare a şezlongurilor de pe Titanic”, soluţia fiind privatizarea companiilor aşa cum sunt ele acum. Adică, voi tot vă duceţi dracului precum Titanicul, lăsaţi ce mai poate fi salvat să luăm noi!

Incalificabil! În primul rând, pentru că, deşi poate ne ducem dracului, este treaba noastră, şi nu a domniei sale! În al doilea rând, pentru că nici ambasadorul SUA şi cu atât mai puţin o firmă privată americană n-au dreptul de a face trafic de influenţă în legătură cu proiecte ale sta­tului român, indiferent dacă proaste sau bune şi indiferent dacă le convin sau nu! În al treilea rând, apropo de trafic de influenţă: cum nu se sesizează procuratura americană faţă de intervenţia făţişă a unui reprezentant al statului american în favoarea unei firme private: nu este cumva un conflict de interese?! Unde este „political correctness”-ul de care ne tot bat la cap americanii?!

Dezvăluirile WikiLeaks au evidenţiat parada tragicomică de oficiali români pe la Ambasada Ame­ricană, unde se pârăsc unii pe alţii. Având de a face cu aşa ceva, dl Gitenstein n-a mai avut a juca decât direct aria sfidării, făcând în clar pe stăpânul în faţa supuşilor. Domnia sa ştie nu numai că nu se va găsi cineva să-i ceară înlocuirea pentru intru­ziuni nepermise diplomatic, dar recomandările sale vor fi citate precum preceptele lui Hristos!
Cât despre fondul problemei, ce mai contează?! Privatizarea în energetică a fost pentru România un mare eşec.

În producţie, unde se duce greul, investitorii străini nu s-au înghesuit, ba chiar deloc! Au confiscat însă partea rentabilă – respectiv exploa­tarea resurselor şi distribuţia – unde se aleg anual cu profituri pe cât au dat statului român la cumpărare pe întreaga afacere! Pentru consumatori, privatizarea nu a adus minciuna propovăduită a preţurilor mai mici, ci realitatea mereu mai severă a tari­felor în creştere. Şi o scumpire dramatică a energiei electrice şi gazelor bate la uşă!

Cât despre mult susţinuţii dlui Gitenstein, cei de la „Franklin Templeton”, să fim serioşi! Urmează cumva să are aceştia vreun hectar sau măcar să învârtă un şurub în România?! Nu! Urmează să extragă cât pot mai mult din profiturile făcute de alţii! Şi de unde? De la Fondul Proprietatea, structură inventată chipurile spre a-i despăgubi pe cei deposedaţi abuziv de regimul comunist, dar care, după cum a funcţionat şi funcţionează, echivalează cu a doua deposedare a acestora, la fel de istorică precum prima, căci acum o fac nu comuniştii, ci capitaliştii, inclusiv cei de peste Ocean!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de