Doamna Vacă

Lumea politica, si nu doar ea, ma invata ca obisnuintele comunicarii elevate, divulgandu-l stilat pe individul care se fereste de mahalaua dictionarului, nu mai cadreaza cu epoca. Un substantiv feminin, component al masculinitatii, este bagat si scos deopotriva de fete si baieti, pe strada si in tramvai, rezumand comunicarea la sugestia unei cuplari instantanee.

Regnul animal, altfel minunat prin darul de a ne ajuta sa supravietuim, e utilizat ca insulta. Un demnitar de rang inalt, domnul Silvian Ionescu, cuscru de grad cu presedintele Republicii, n-a gasit altceva mai potrivit pentru a-l desena pe noul premier decat alintandu-l magar. M-am gandit daca, luand pilda Fiului lui Dumnezeu, care a intrat in Ierusalim calare pe magar, domnul Ionescu n-a vrut sa-l laude pe premier la instalare. Tonul insa nu batea spre alint, ci spre ura ingretosata. Un viceprimar din Olt isi avertiza inamicul electoral sa nu se apropie de scaunul sau, fiindca, citez, este un bou. Nici boul nu-i un animal fara merite. El trage in jug, suportand cuminte prigoana si biciul, si neluand in calcul varianta lesnicioasa de a-si ridica in coarne prigonitorii. De cand a inceput campania electorala, articolele care pomenesc, fie si in treacat, mizeriile cu care ne-a invrednicit guvernarea Basescu, atrag magnetic zoaie, mascari si comparatii zootehnice.

Ieri am vazut o transmisie de la Palatul Mogosoaia in gradinile caruia ministerul agricol organizase o expozitie de vaci. Erau adunate acolo exemplare superbe si crescatori care inca asuda la o meserie care in America a dat sefi de stat, iar daca n-ai lucrat nitel la o ferma esti considerat neterminat. La noi e pe dos. Vacarul e de rasul satului, iar al de cumpara lapte in cutie trece drept un intelectual subtire. Mi-am vazut in acea dezbatere si un amic, doctorul Mihai Petcu, cel mai insufletit crescator de Holstein din Romania, motiv pentru care n-am butonat mai departe. La un moment dat a cuvantat si noul ministru din domeniu, Daniel Constantin, care n-a spus rau ce-a spus.

Prietenul meu, care a pus cismele cu lapte la Obor dar si-n ferma lui din Pantelimon, unde te cuplezi cu bidonul direct la ugerul vacii, dovada ca lumea vine aici neintrerupt, vorbeste despre nobletea meseriei de a creste vaci. Noi, zice el, n-avem zi de nastere, Craciun, concediu de odihna fiindca vaca trebuie hranita si ingrijita zilnic. Vaca e cea mai complexa uzina, crede Petcu si asa cred si eu. La Sangeru, am cateva cornute, intre care o vaca din rasa Holstein. Nebunia mea de a dona comunitatii un muzeu al pietrelor cioplite de tarani, deschis deja, este insotita de ideea de a-i alatura o tabara de sculptura in piatra pentru tinerii pasionati. Mica mea ferma ar trebui sa le procure hrana sanatoasa. Am intrebat cea mai tanara ingrijitoare, de patru ani, cum s-o botezam pe ultima vacuta sosita. Doamna Vaca, a raspuns ea fara ezitare. Pasunile la Sangeru sunt pustii. O educatie stirba a indepartat taranul de meseria de crescator de vite. Vaca a ramas doar in vocabular, ca injuratura, pentru infrant adversarii.

P.S. Nu, doamna Vio. Un fel de jurnal al meu gasiti pe www.ampress.ro. Intime? Pentru un om care scrie la gazeta nu prea mai e nimic intim.