“Doamne, fă-i nemuritori pe părinţii care mor”

Urma un meci decisiv pentru calificarea naţionalei la un turneu final, jucam cu echipa Slovaciei, era vorba de generaţia de excepţie a fotbalului nostru, în frunte cu Gică Hagi. Două avioane au zburat spre Slovacia: în primul, echipa, în frunte cu antrenorul Iordănescu; în al doilea, veneau rudele, presa, restul delegaţiei, şi acest al doilea avion a întârziat să aterizeze. Tricolorii au aşteptat al doilea avion, au pierdut vremea pe aeroportul slovac, Gică Hagi îl rugase pe severul Puiu Iordănescu să-i permită a schimba câteva cuvinte cu tatăl lui din al doilea avion şi Generalul nu-l refuzase. Gică l-a luat deoparte pe Tata Iancu, l-a îmbrăţişat şi i-a strecurat în palmă un teanc de bani să-şi cumpere nişte ghete groase, căci dăduse spic de zăpadă în oraşul slovac. Mult i-a iubit Gică pe ai săi părinţi, pe simpaticul Tata Iancu şi Mama Chira, aceştia l-au modelat ca un om frumos sufleteşte, cu voinţă pentru un drum ascendent mereu în sport, l-au sprijinit să facă sacrificii pentru atingerea unor ţeluri înalte. La un alt cantonament al naţionalei, a sosit şi Gică Hagi, deşi era accidentat şi avea piciorul în ghips, dar dorea să fie alături de tricolori, să-i stimuleze, să-i încurajeze prin prezenţa sa, chiar cu piciorul imobilizat. Hagi a sosit în acest cantonament cu o tavă plină cu plăcinte făcute de Mama Chira, să aibă toţi băieţii desert. Copiii lui Gică au crescut în admiraţia, în iubirea pentru tatăl lor, cel declarat ca fiind cel mai complet fotbalist al lumii în urma Mondialului din America. Ianis şi Chira (fiica a fost botezată cu numele bunicii) l-au considerat mereu pe tatăl lor ca pe un om de excepţie. Au crescut cei doi copii ai lui Hagi în cultul muncii, al dăruirii pentru ţeluri înalte, obişnuiţi să accepte sacrificii, să nu ridice nasul, ci să trudească însă cu modestie şi suflet sădit în fotbal, în actorie, în cazul fiicei. Chiar când conduce tot jocul echipei de talente Viitorul, chiar când are execuţii de nota 10, când a marcat gol direct din corner, chiar când a fost convocat la naţionala mare la doar 20 de ani, Ianis ascultă sfaturile marelui Gică, să transpire, să nu îi fure gândurile nicio trufie şi la fiecare victorie, perlă fotbalistică, Ianis ridică privirile spre lojă, mulţumind discret mamei Marilena şi tatălui, Regele Gică Hagi.