x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Doamnele de la malul mării

0
Autor: Roxana Roseti 16 Sep 2007 - 00:00

Şi-au spus aşa din prima zi. Le aducea aminte de un vechi film franţuzesc. Intămplătoare ca viaţa, soarta le-a adus laolaltă pe malul mării, in prag de toamnă. Cănd pănă şi mateloţii lenevesc la proră precum un limoncello in pahar micuţ.

Şi-au spus aşa din prima zi. Le aducea aminte de un vechi film franţuzesc. Intămplătoare ca viaţa, soarta le-a adus laolaltă pe malul mării, in prag de toamnă. Cănd pănă şi mateloţii lenevesc la proră precum un limoncello in pahar micuţ. Iar valurile cartofoare strigă ca orgasmul chemat la tablă să reinveţe tabla inmulţirii. Bărbaţi? Doar in fotografii, doar in cutiile cu trabucuri duse pe braţ de femeile restaurantelor. Peste noapte, chipurile moderniste ale doamnelor de la malul mării au prins contur de pension. Le mai lipseau umbrelele cu dantelă. Şi corsajele cu trandafiri galbeni la decolteul interzis săruturilor adănci, permis doar săruturilor din vărful limbii. Discuţiile, interminabile, erau neobişnuite: de ce il iubea Maria Callas pe Onassis, ce actriţă a "jucat-o" mai bine pe Anna Karenina şi căte altele. Se intrebau, văzănd bătrăne ce-şi bronzau multele cute ale pielii, dacă şi ele vor ajunge aşa.

"Cu siguranţă", işi răspundeau tot ele. "N-ar fi frumos?", se intrebau tot ele. Da. N-ar fi frumos să imbătrăneşti intr-un loc la malul mării, acolo unde bătrăneţea devine neruşinată? Acolo unde doamna in vărstă insoţită de don Giovanni, pe care il recomandă "doar prieten", dă sfaturi: "Să vă măritaţi in sanie, fetelor". Se aflau intr-un loc cu orăşele de sămbătă. Unde "Life is like a pipe", cum căntă Amy Winehouse. Foarte potrivit pentru a scrie - satisfăcut şi creativ, romane inspirate de toaletele căt o tabacheră, in care trecute cocote se ciupesc de pleoape. Foarte potrivit pentru a rămăne definitiv in el, ca romancier sub pseudonim. Restul e interminabilă poveste de duminică, in prag de căutate murături.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de