x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dobânda BNR, frecţie la capetele de lemn

0
Autor: Ionuț Bălan 08 Apr 2010 - 00:00
În urmă cu patru ani observam că diferenţialul de productivitate (tehnologic) dintre America şi Europa nu-i atât de mare, încât să justifice un decalaj atât de amplu între ratele de şomaj - 5% în Statele Unite, 9% în zona euro. În septembrie 2008 - când rata şomajului avansase peste 6% în Lumea Nouă -, devenise limpede că reducerea consumului nu va putea fi contracarată de scăderea de dobândă pregătită de Fed - banca centrală a SUA -, şi atunci am spus că urmează o creştere a şomajului fără precedent în ultimii 25 de ani: 9%.

Iată că a venit momentul ca previziunea să se îndeplinească. Fed a ajustat dobânda-cheie, în decembrie 2008, la cel mai scăzut nivel din istorie, dar s-a dovedit a fi doar un paliativ, din moment ce şomajul şi-a văzut nestingherit de drum, situându-se în primele luni din 2010 la 9,7%. Singurul efect al relaxării politicii monetare a Fed a fost mărirea marjelor băncilor, acestea încercând astfel să-şi procure rapid lichiditate.

Trecând acum cu discuţia de la Statele Unite la România, se observă cam aceleaşi intenţii. Dobânda de politică monetară s-a micşorat de la 10,25% în august 2008 la minimul istoric de 6,5% în martie 2010, iar "ţinta" nu pot fi decât combaterea scăderii economice abrupte asociată cu majorarea rapidă a şomajului.

La noi apar cam aceleaşi intenţii şi elemente ca la americani, ba încă unele în plus, care se constituie în circumstanţe agravante. În situaţia în care şomajul este principalul responsabil pentru scăderea drastică a deficitului extern, Guvernul se apucă să lovească în timidul spirit antreprenorial autohton, impozitând profitul microîntreprinderilor cu cota de 16%. Oare ce vrea? Să ducă rata şomajului peste 10%, iar deficitul de cont curent să se transforme în excedent?!

Este evident că Guvernul se gândeşte să taxeze companiile "în avans", din resursele pe care le vor genera după reluarea creditării. Crede că posibilitatea de a se împrumuta pe pieţele externe va condiţiona instituţiile de credit să atribuie firmelor împrumuturi la dobânzi în scădere, şi acestea din urmă îşi vor relua ciclul de afaceri.

Din păcate însă, aşteptările Executivului se pot dovedi la fel de eronate ca şi cele ale Administraţiei americane. Pe de o parte, nimic nu garantează că băncile nu vor folosi resursele pentru a-şi lărgi marjele de profit. Pe de altă parte, pentru a relua creditarea, mai e necesar să ai şi ce finanţa. Iar consumul e veriga slabă - cu un şomaj care-i grăbeşte exponenţial dispariţia.

Dacă Guvernul vrea neapărat să stimuleze ceva, nu la credit trebuie să se uite, ci direct la cerere. Şi nu orice fel de consum e indicat să fie încurajat, ci acela al unor ramuri cu ciclu scurt de fabricaţie, cum ar fi serviciile.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de