Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deciziile Bancii Nationale de reducere treptata a dobanzii de politica monetara, adoptate incepand din noiembrie 2011, sunt contestate de un grup de analisti si comentatori, caruia i s-au alaturat cativa economisti din banci. Ei o fac in contratimp cu realitatea, pentru ca filmul… pietei monetare curge si tabloul s-a schimbat. Pozitiile lor critice, tot mai multe in vremea din urma, se concentreaza in jurul unor teze potrivit carora "o piata a creditului nici nu mai exista", iar "dobanda-cheie a BNR nu produce efecte practice".
Argumentele scolii de la Banca Nationala sunt diametral opuse. Piata creditului exista si nici macar nu e inghetata. E drept, este foarte greu sa fie miscata, in directia sanatoasa desigur, in imprejurarile in care patru ani de criza au schimbat radical si obiceiuri, si mentalitati, si teorii, si practici. Dar tocmai aceasta realitate naste provocari. Pentru banca centrala, calibrarea ratei dobanzii-cheie, la niveluri cel putin adecvate, este o tema cardinala.
Problema-problemelor este legata de doua tendinte ce nu se impaca intre ele: economisirea creste pe fondul cererii agregate negative, dar aceasta crestere nu are forta sa compenseze scaderea dramatica a finantarii externe, in timp ce criza a impiedicat creditarea sa mai functioneze cu toate motoarele, ca altadata. Banca Nationala s-a vazut nevoita sa le dea semnale vizibile bancilor comerciale, reducand treptat dobanda-cheie si acordand astfel o noua sansa creditarii in lei.
Prin canalele politicii monetare – care nu sunt blocate – li se transmite bancilor sa reduca si ele dobanzile, sa dea credite, chiar sa intensifice creditarea, indeosebi catre companii. De aici a inceput dezbaterea. De la avalansa de opinii critice potrivit carora "reducerea de catre BNR a dobanzii-cheie e complet inutila, pentru ca nu se poate transpune in economia reala".
Acum insa argumentele teoretice trec in planul doi. Deja si-a spus cuvantul cel mai neinduplecat judecator: timpul. Ciudat este insa faptul ca autorii opiniilor privind "blocarea canalelor de transmitere a politicii monetare" sustin in continuare ca nu se va intampla ceea ce… se intampla. Cifrele sunt relevante. Dobanzile scad incet, dar scad. Iar creditarea se misca, mai cu seama creditarea firmelor.
Probabil ca adeptii tezei "inutilitatii reducerii dobanzii-cheie" au cazut intr-o capcana. Piata creditului, la ora actuala, desfasoara dinaintea noastra doua tablouri: unul imaginar si altul real. Ei au ignorat insa tabloul real – si inca il ignora! – si s-au agatat de cel imaginar.
Tabloul imaginar are la baza perceptia dominanta cu privire la creditare, conturata in societatea noastra. O rezum. Creditul, ce devenise inainte de criza sufletul consumului si sufletul economiei, este acum ca o masina cu motorul pornit, dar care nu o ia din loc. In piata financiara s-a facut auzita vocea bancilor care se plang ca n-au cerere. Zi de zi, de dimineata pana seara, ni se spune ca nici companiile, nici populatia nu se mai inghesuie sa solicite imprumuturi. Companiile si populatia dau vina pe banci. Spun ca creditele sunt prea scumpe si ca asteapta scaderea dobanzilor. Bancile par a fi puse "la colt". La aceasta imagine "au pus umarul" nu doar curentele populiste ce si-au facut stindard din lupta impotriva bancilor, ci si unele banci, care s-au amagit un timp ca ar fi in avantajul lor sa mearga in raspar cu politica monetara a BNR.
Imaginea nascuta din perceptia publica si realitatea din piata bancara nu sunt intotdeauna identice. Acum e cert ca nu sunt. Tabloul real e diferit de cel imaginar. Deciziile BNR produc deja efectele asteptate. Dobanzile la credite au scazut in februarie, conform statisticilor; au scazut in martie si continua sa scada in aprilie potrivit unor analize preliminare. Iar piata creditelor functioneaza. Si chiar daca nu functioneaza cu toate motoarele, cum ne-am dori, dinamica creditarii e mai buna decat a celorlalte tari din regiune, cu exceptia Poloniei; si e mai buna decat media zonei Euro.
