Dolce e şpaga la TVR

Turneul final al Campionatului European de fotbal lancezeste intr-un fotbal plictisit si plictisitor. Meciurile care au reusit sa defecteze mediocritatea prestatiilor din faza grupelor au fost foarte putine. Distrugerea monotoniei, prin rezultate plasate dincolo de previzibil, a ramas la cheremul intamplarii. Doar ea, intamplarea, ne-a mai lucrat cat de cat interesul pentru un fotbal altfel estival. In aceste conditii, pentru ramasii acasa ai fotbalului, turneul final al CE a preparat o disputa mult mai interesanta decat saraciile din Polonia si Ucraina.

Meciul transmisiilor televizate dintre nationala TVR si selectionata Dolce i-a starnit la grea injuratura pe romanasi. Iar revolta galeriei a atins inaltimi apreciabile atunci cand a devnit evident ca meciul TVR – Dolce se joaca in regia unui blat ordinar. Acuzatiile dure si bogat nuantate conduc spre o singura concluzie si anume aceea ca Dolce e spaga la TVR. Concluzie validata formal si de interventia parlamentara intru decapitarea conducerii televiziunii de atarnare publica. Alexandru Lazescu a fost tratat cu sut. Locul sau a fost luat, deocamdata in postura interimara, de Radu Calin Cristea.

Schimbarea la varf in TVR si deciziile care i-au urmat, aparent drastice, par sa dea satisfactie celor care au clamat blatul dintre televiziunea publica si comercialii de la Dolce. Cred insa ca am comite o mare greseala daca ne-am lasa pacaliti de aparente. Impetuozitatea interimarului Radu Calin Cristea are caracteristicile furtunii de vara. Rezilierea unilaterala a contractului cu Dolce si efectele acestei decizii au fost atat de categorice incat la nici o zi distanta s-a ordonat la loc comanda. Firesc dealtfel.

Deoarece intelegerea dintre parti, desi banuita de eventuale aranjamente vinovate, s-a materializat printr-un contract cu valoare juridica. Iar anularea intelegerii ar trebui sa aiba, de asemenea, suport juridic. Altfel TVR-ul, institutie pagubita veros in prima instanta, ar putea ajunge din nou sa fie buna de plata, de plata aiurea, pentru ca nu-si respecta obligatiile contractuale. De aceea s-a si revenit printr-o intelegere ulterioara care asigura posibilitatea abonatilor de a vedea toate meciurile Euro la TVR, dar si Dolce va transmite in continuare, in paralel, meciurile din Polonia si Ucraina. Platitorii de abonament se pot declara astfel satisfacuti. Dar ar fi o mare greseala sa consideram cazul inchis. Deaorece cancerul ramane in pacient. Si isi va conduce in continuare victima spre groapa daca puscariile nu vor fi populate cu merituosi ai penalului.

Fotbalul, prin suportul sau de popularitate, a propus dezbaterii publice doar una dintre afacerile murdare pe care TVR-ul le gazduieste cu gratie de multi ani incoace. Valentin Nicolau a fost ultimul sef care a lasat teschereaua TVR pe plus. Cu multe milioane de euro. Apoi ugerul generos al TVR a fost muls, rand pe rand, cu aleasa harnicie, de Alexandru Sasu, Tudor Giurgiu si Alexandru Lazescu. Datoriile actuale ale TVR-ului au dampf de moarte falimentara. Iar cei care au generat aceste datorii au fost gratiati doar printr-o binefacatoare debarcare. Pentru ca si alte institutii ale statului care aveau menirea vigilentei financiare sau juridice si-au facut somnul de nesimtire sub comanda politica. Si nu inregistram nici un semn al schimbarii de atitudine.

Interimarul Radu Calin Cristea s-a propus, prin graba cu care a luat prima sa decizie, doar ca un tip zelos. Dar si incompetent. O incompetenta pe care el si-a recunoscut-o de altfel, cu ceva ani in urma, cand a refuzat, pe proprie raspundere, postura pe care acum a acceptat-o. Nimeni nu poate pune la indoiala nejustificat bunele intentii ale omului. Dar materializarea lor devine imposibila pe fondul incompetentei. De aceea intreb de ce puterea politica nu accepta la conducerea TVR un manager care si-a probat deja capacitatea de resuscita muribundul numit TVR. Ma gandesc la Valentin Nicolau.