Domnia şi prostia se plătesc

Toamna anului 2010. Camera Deputaţilor, România. Într-o scurtă perioadă, în acest for important al Parlamentului de la Bucureşti se petrec două fapte uluitoare. Prima, se fură pe faţă votul într-o lege organică, cea privind pensiile. O ţară întreagă vede infracţiunile săvârşite în noaptea de 15 septembrie.

Nici o consecinţă legală şi penală. Totul este acoperit de regim, care se plasează astfel în afara democraţiilor europene. A doua, o majoritate uluitoare votează reducerea TVA pentru alimentele de bază la 5% şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 RON. Treziţi din buimăcia şi prostia specifice lor, reprezentanţii puterii actuale s-au luat cu mâinile de păr. Au spus nici mai mult, nici mai puţin: "A fost un vot greşit". Păi, cum aşa? Din cei peste 100 de reprezentanţi ai puterii, nici unul dintre ei n-a avut creierul asupra sa când a votat? Înţeleg, poate fi o scăpare a unuia sau altuia, dar 100?!

Printre minţile luminate care au votat fără să ştie despre ce e vorba s-au aflat trei miniştri, unul şi unul: Elena Udrea, Gheorghe Ialomiţianu şi Nelu Ioan Botiş. Disperaţi de gogomănia pe care şi-au făcut-o cu mâna lor, mulţi dintre ei speră că preşedintele Traian Băsescu nu va promulga legea, încercând astfel să-şi protejeze gaşca de incompetenţi de consecinţele financiare ale deciziei. Votul gloatei PDL-iste e cu atât mai dramatic cu cât la Bucureşti se află zilele acestea delegaţia FMI. Ceea ce s-a decis în Camera Deputaţilor are un impact esenţial asupra angajamentelor României luate prin acordul cu FMI. Cred că Jeffrey Franks şi colegii lui de la Washington au rămas gură- cască la aflarea veştii. Se întreabă probabil cum negociază ei cu o putere legitimată de o majoritate ce generează fapte demne de Twin Peaks? (în traducere românească, Tu-i-în-pix...). Drama României de azi nu este dată doar de efectele devastatoare ale crizei economice mondiale, ale cărei valuri ne-au lovit inevitabil. Nenorocirea vine din incompetenţa, prostia şi obsesia distrugerii - toate caracteristici de bază ale conducătorilor.

Tot soiul de ageamii conduc lucrările Parlamentului, unii miniştri căzuţi din pom descoperă pentru prima oară în viaţa lor domeniul peste care sunt şefi supremi, obedienţa şi pupincurismul la adresa unui singur om se apropie de limita de avarie din perioada comunistă. Marile spirite, vocile societăţii civile, organizaţiile guvernamentale sunt la pământ, cu foarte mici excepţii. Intelectuali cu pretenţii stau în aceeaşi barcă găurită cu hoţi de voturi, băieţi deştepţi din energie, manglitori de contracte de la stat, gropari ai sănătăţii sau educaţiei. Nici o urmă de luciditate, nici o brumă de bun-simţ.

Singura care mai trage sirena trezirii naţionale din beţia mandatului prezent e presa. Criticilor puterii le sunt întocmite adevărate rechizitorii publice din partea celor care stau cu mâna pe robinetul cu bani. Tot soiul de figuri paraşutate vorbesc, precum Elena şi sinistrul ei soţ în trecut, despre lovituri de stat, despre ilegitimitatea discuţiilor privind alungarea preşedintelui, despre voci plătite să denigreze mai-marii zilei. Minţile rătăcite ale acestor domni şi doamne plătesc tribut unui mecanism al puterii, preluat din perioada ceauşistă. Când lumea e disperată de sărăcie, lipsa de locuri de muncă şi de perspectivă, când 90% din populaţie n-are încredere în tine, când obsesia ascultării telefoanelor adeversarilor tăi îţi întunecă bruma de judecată pe care o mai ai - atunci sunt de vină alţii.

Mult hulita presă, cea care critică, nu cea care laudă, este oglinda în care se vede totul. Furtul, incompetenţa, răutatea, golănia. Atunci vor face tot ce le stă în putinţă să spargă această oglindă, în care se vede chipul lor hidos, strâmbat de ură, dar împopoţonat cu haine, genţi şi ceasuri de sute de mii de euro.

Despre votul de marţi din Camera Deputaţilor, definiţia cea mai bună o dă un proverb românesc: "Domnia şi prostia se plătesc". După infracţiunea Roberta Anastase, am asistat la prostia Oltean-Toader. După faptele din ultima perioadă, acest for legislativ important îşi merită porecla extrem de populară: Camera Derutaţilor.
Micşorarea TVA pentru alimentele de bază şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 RON sunt veşti foarte bune pentru majoritatea celor cu venituri mici şi medii. Nimeni însă din majoritarea parlamentară nu a votat conştient acest lucru, nu e un bine făcut din voinţă. Când şi-au dat seama ce au făcut, gogomanii zilei au spus: vom reveni, vom repara, ne va salva preşedintele prin nepromulgare. Cât de blestemată e ţara asta, să fie condusă de nişte indivizi care pot face bine doar atunci când greşesc?