Domnul C. cu numărul 7

În domnul C. încăpeau doi oa­meni, unul treaz şi altul beat. Pe cel beat îl moştenise de la taică-său.

Treaz, domnul C. era grav, tăcut, amabil şi modest. Beat, se dădea mare, vorbea tot timpul şi se lăuda cu ce-o să facă şi o să dreagă. Nu-ţi dădeai niciodată seama când se îmbăta. Ca toţi alcoolicii, avea nevoie doar de o înghiţitură ca să se mute

dintr-un om în celălalt. Ca şi cum ar fi avut un buton. Apăsa pe buton şi, brusc, omul cel tăcut începea să turuie şi să spună tâmpenii. Apăsa din nou pe buton şi dormea buştean două zile. Când se dezmeticea, se uita la oameni încruntat, aprindea o ţigară şi rămânea meditativ multă vreme. Puteai să crezi că pozează pentru un mo­nument al înţelepciunii. Dacă îl întrebai „La ce te gândeşti?”, te fixa lung, îşi frământa buzele, fruntea i se umplea de cute, ca la cugetătorii aflaţi în faţa unei decizii foarte importante, şi răspundea „La nimic”.

Domnul C. spunea adevărul: nimic însemnând că beţivul din el îl dădea repede deoparte pe cel treaz, pe când acestuia, trea­zului, îi trebuia câteva ceasuri bune ca să-i ia locul beţivului. Operaţia nu cerea minte, ci doar o sforţare a cărnii şi a organelor interne. După ce au fost executaţi Ceauşeştii, domnul C. a fost beat câteva săptămâni, parcă ar fi sărbătorit sfârşitul prohibiţiei, iar din înlăuntrul său s-a născut încă un om, al treilea. Acesta nu era nici beat, dar nici treaz, şi se grăbea să mărturisească lucruri pe care nu i le cerea nimeni. Bunăoară, că turnase pe toată lumea la Securitate.

Exista, de bună seamă, o legătură între băuturile pe care le băga în el domnul C. şi viteza cu care i se multiplica personalitatea. După ce a dat-o pe tării, am făcut cunoştinţă curând cu domnii C. numărul 4, numărul 5 şi numărul 6. Nu era vorba despre o schimbare. Domnul C. nu se schimba, ci se diviza. Surpriza cea mare a fost însă domnul C. cu numărul 7. El şi-a făcut apariţia după o cură de dezalcoolizare şi, fără să se consulte cu doctorii, a intrat în politică. Remarcabil la domnul C. numărul 7 era faptul că-i reuşea perfect o mulţime de lucruri, la care domnul C. numărul 1, adică cel treaz, nici nu îndrăznea să visese. Ce mai uimiţi erau doctorii, deoarece era un pacient ultraperformant: urmase câteva cure de dezalcoolizare complete şi toate fuseseră nişte reuşite.

Ca politician, domnul C. cu numărul 7 s-a făcut cunoscut prin prelegerile sale televizate despre cumpătare şi bun-simţ civic. Şi, slavă Domnului, bun simţ civic nu putea să nu aibă, fiindcă n-a fost lăsat niciodată să intre beat sau tocmai pregătit pentru o nouă dezalcoolizare pe platou. Ca să nu mai spunem că în zilele în care se simţea inspirat şi ataca situaţii de interes naţional, cum ar fi whisky-ul

de dimineaţă al preşedintelui, chiar dacă ajungea pe platou afumat, publicul nu-şi dădea seama a ce miroase respiraţia vorbitorului. Ecranul, până ce transmisiile tv nu vor fi îmbunătăţite, nu are damf.