x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Domnul C. cu numărul 7

0
Autor: Tudor Octavian 28 Iun 2007 - 00:00

In domnul C. incăpeau doi oameni, unul treaz şi altul beat. Pe cel beat il moştenise de la taică-său. Treaz, domnul C. era grav, tăcut, amabil şi modest. Beat, se dădea mare, vorbea tot timpul şi se lăuda cu ce-o să facă şi o să dreagă. Nu-ţi dădeai niciodată seama cănd se imbăta. Ca toţi alcoolicii, avea nevoie doar de o inghiţitură, ca să se mute dintr-un om in celălalt.



In domnul C. incăpeau doi oameni, unul treaz şi altul beat. Pe cel beat il moştenise de la taică-său. Treaz, domnul C. era grav, tăcut, amabil şi modest. Beat, se dădea mare, vorbea tot timpul şi se lăuda cu ce-o să facă şi o să dreagă. Nu-ţi dădeai niciodată seama cănd se imbăta. Ca toţi alcoolicii, avea nevoie doar de o inghiţitură, ca să se mute dintr-un om in celălalt. Ca şi cum ar fi avut un buton. Apăsa pe buton şi, brusc, omul cel tăcut incepea să turuie şi să spună tămpenii. Apăsa din nou pe buton şi dormea buştean două zile. Cănd se dezmeticea, se uita la oameni incruntat, aprindea o ţigară şi rămănea meditativ multă vreme. Puteai să crezi că pozează pentru un monument al inţelepciunii. Dacă il intrebai "La ce te găndeşti?", te fixa lung, işi frămănta buzele, fruntea i se umplea de cute, ca la cugetătorii aflaţi in faţa unei decizii foarte importante, şi răspundea "La nimic". Domnul C. spunea adevărul: nimic insemnănd că beţivul din el il dădea repede deoparte pe cel treaz, pe cănd acestuia, treazului, ii trebuia căteva ceasuri bune ca să-i ia locul beţivului. Operaţia nu cerea minte, ci doar o sforţare a cărnii şi a organelor interne. După ce au fost executaţi Ceauşeştii, domnul C. a fost beat căteva săptămăni, parcă ar fi sărbătorit sfărşitul prohibiţiei, iar din inlăuntrul său s-a născut incă un om, al treilea. Acesta nu era nici beat, dar nici treaz şi se grăbea să mărturisească lucruri pe care nu i le cerea nimeni. Bunăoară, că turnase pe toată lumea la Securitate.

Exista, de bună seamă, o legătură intre băuturile pe care le băga in el domnul C. şi viteza cu care i se multiplica personalitatea. După ce a dat-o pe tării, am făcut cunoştinţă curănd cu domnii C. numărul 4, numărul 5 şi numărul 6. Nu era vorba despre o schimbare. Domnul C. nu se schimba, ci se diviza. Surpriza cea mare a fost insă domnul C. cu numărul 7. El şi-a făcut apariţia după o cură de dezalcoolizare şi, fără să se consulte cu doctorii, a intrat in politică. Remarcabil la domnul C numărul 7 era faptul că-i reuşea perfect o mulţime de lucruri, la care domnul C. numărul 1, adică cel treaz, nici nu indrăznea să visese. Cei mai uimiţi erau doctorii, deoarece era un pacient ultraperformant: urmase căteva cure de dezalcoolizare complete şi toate fuseseră nişte reuşite.

Ca politician, domnul C. cu numărul 7 s-a făcut cunoscut prin prelegerile sale televizate despre cumpătare şi bun-simţ civic. Şi, slavă Domnului, bun-simţ civic nu putea să nu aibă, fiindcă n-a fost lăsat niciodată să intre beat sau tocmai pregătit pentru o nouă dezalcoolizare pe platou. Ca să nu mai spunem că in zilele in care se simţea inspirat şi ataca situaţii de interes naţional, cum ar fi whisky-ul de dimineaţă al preşedintelui, chiar dacă ajungea pe platou afumat, publicul nu-şi dădea seama a ce miroase respiraţia vorbitorului. Ecranul, pănă ce transmisiile tv nu vor fi imbunătăţite, nu are damf.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   domnul,   numărul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de