x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Domnul C. cu numărul 7

Domnul C. cu numărul 7

de Tudor Octavian    |    28 Iun 2007   •   00:00

In domnul C. incăpeau doi oameni, unul treaz şi altul beat. Pe cel beat il moştenise de la taică-său. Treaz, domnul C. era grav, tăcut, amabil şi modest. Beat, se dădea mare, vorbea tot timpul şi se lăuda cu ce-o să facă şi o să dreagă. Nu-ţi dădeai niciodată seama cănd se imbăta. Ca toţi alcoolicii, avea nevoie doar de o inghiţitură, ca să se mute dintr-un om in celălalt.


In domnul C. incăpeau doi oameni, unul treaz şi altul beat. Pe cel beat il moştenise de la taică-său. Treaz, domnul C. era grav, tăcut, amabil şi modest. Beat, se dădea mare, vorbea tot timpul şi se lăuda cu ce-o să facă şi o să dreagă. Nu-ţi dădeai niciodată seama cănd se imbăta. Ca toţi alcoolicii, avea nevoie doar de o inghiţitură, ca să se mute dintr-un om in celălalt. Ca şi cum ar fi avut un buton. Apăsa pe buton şi, brusc, omul cel tăcut incepea să turuie şi să spună tămpenii. Apăsa din nou pe buton şi dormea buştean două zile. Cănd se dezmeticea, se uita la oameni incruntat, aprindea o ţigară şi rămănea meditativ multă vreme. Puteai să crezi că pozează pentru un monument al inţelepciunii. Dacă il intrebai "La ce te găndeşti?", te fixa lung, işi frămănta buzele, fruntea i se umplea de cute, ca la cugetătorii aflaţi in faţa unei decizii foarte importante, şi răspundea "La nimic". Domnul C. spunea adevărul: nimic insemnănd că beţivul din el il dădea repede deoparte pe cel treaz, pe cănd acestuia, treazului, ii trebuia căteva ceasuri bune ca să-i ia locul beţivului. Operaţia nu cerea minte, ci doar o sforţare a cărnii şi a organelor interne. După ce au fost executaţi Ceauşeştii, domnul C. a fost beat căteva săptămăni, parcă ar fi sărbătorit sfărşitul prohibiţiei, iar din inlăuntrul său s-a născut incă un om, al treilea. Acesta nu era nici beat, dar nici treaz şi se grăbea să mărturisească lucruri pe care nu i le cerea nimeni. Bunăoară, că turnase pe toată lumea la Securitate.

Exista, de bună seamă, o legătură intre băuturile pe care le băga in el domnul C. şi viteza cu care i se multiplica personalitatea. După ce a dat-o pe tării, am făcut cunoştinţă curănd cu domnii C. numărul 4, numărul 5 şi numărul 6. Nu era vorba despre o schimbare. Domnul C. nu se schimba, ci se diviza. Surpriza cea mare a fost insă domnul C. cu numărul 7. El şi-a făcut apariţia după o cură de dezalcoolizare şi, fără să se consulte cu doctorii, a intrat in politică. Remarcabil la domnul C numărul 7 era faptul că-i reuşea perfect o mulţime de lucruri, la care domnul C. numărul 1, adică cel treaz, nici nu indrăznea să visese. Cei mai uimiţi erau doctorii, deoarece era un pacient ultraperformant: urmase căteva cure de dezalcoolizare complete şi toate fuseseră nişte reuşite.

Ca politician, domnul C. cu numărul 7 s-a făcut cunoscut prin prelegerile sale televizate despre cumpătare şi bun-simţ civic. Şi, slavă Domnului, bun-simţ civic nu putea să nu aibă, fiindcă n-a fost lăsat niciodată să intre beat sau tocmai pregătit pentru o nouă dezalcoolizare pe platou. Ca să nu mai spunem că in zilele in care se simţea inspirat şi ataca situaţii de interes naţional, cum ar fi whisky-ul de dimineaţă al preşedintelui, chiar dacă ajungea pe platou afumat, publicul nu-şi dădea seama a ce miroase respiraţia vorbitorului. Ecranul, pănă ce transmisiile tv nu vor fi imbunătăţite, nu are damf.

×
Subiecte în articol: editorial domnul numărul