Dorinţă şi gelozie

Gelozia poate fi o sursă de inspiraţie în relaţiile de dragoste dintre oameni, dar numai în doze mici şi rare, în doze homeopatice, căci numai dozele mo­derate pot avea efecte vindecătoare. Gelozia poate amuza, poate stimula dragostea, poate ameliora anumite temeri ale celui suspectat de trădare (gelozia sinceră îl poate ajuta să se simtă iubit!), dar poate deveni şi periculoasă. Formele grave ale geloziei au nevoie de asistenţă psihiatrică, pentru că cea psihologică nu mai este suficientă. De altfel, victimele unor violenţe psihice şi fizice generate de gelozie sunt vizibile în multe dintre buletinele de ştiri zilnice şi asta pentru că gelosul nu a fost tratat la timp ca un om bolnav. Suferinţa lui psihică şi afectivă devine distructivă, căci el îşi chinuieşte partenerul de viaţă. În acelaşi timp, gelozia patologică este o stare autodistructivă, iar efectul principal al autodistrugerii se răsfrânge asupra capacităţii subiectului de a gândi, a raţiona sau a distinge între imaginile mintale care-i stârnesc gelozia şi cele reale.

Pentru că se poate ajunge în stări de destructurare afectivă şi psihică gravă din pricina geloziei, este bine să ştim că impulsurile de gelozie au frumuseţea lor numai până la un punct. Graniţa dintre sănătate şi boală este, uneori, construită dintr-o simplă liniuţă imaginară, pe care avem nevoie s-o conştientizăm înainte de a ajunge să spunem că-i prea târziu. Căci se poate ajunge şi aici; gelozia patologică poate piti sub preşul inconştienţei traume de abandon provenite încă din copilărie, dar netratate. În plus, ea poate trăda o structură psihică labilă, care poate rămâne întreagă şi normală printr-un apel la psihoterapeut.

Oare putem să iubim fără să ne roadă gelozia? Ce se ascunde, de fapt, sub manifestarea numită gelozie? Ce i-am spune unei fiinţe dragi, atunci când ne cuprinde gelozia şi o suspicionăm de trădare, or presupunem că se pregăteşte pentru acest act, căci am „văzut noi bine” anumite semne? Dacă ar fi să exprimăm ceea ce ne dorim, în loc să exprimăm ceea ce nu dorim (căci aceasta-i gelozia; un fel de a exprima că nu ne dorim să fim părăsiţi, abandonaţi sau înşelaţi), ce i-am spune persoanei iubite?

Într-un mod cât se poate de plăcut, de cald, într-o atmosferă frumoasă, eventual construită în mod special pentru asta, am putea să-i spunem persoanei iubite, soţului sau soţiei: „Uite, am fost gelos/gloasă în cutare moment! De fapt, asta m-a ajutat să înţeleg ce vreau, ce-mi doresc în relaţia cu tine. Îmi doresc să fii numai cu mine, să-mi fii credincios/credincioasă. Aş vrea să fii cu mine, să nu mă părăseşti pentru altcineva şi să ştiu sigur că mă iubeşti”. Bineînţeles că vorbele pot lua forme pe care fiecare le simte singur. Aici avem doar un exemplu, creativitatea fiecăruia poate găsi diferite feluri de a exprima acelaşi lucru. Important este ca noi să înţelegem că, în umbra deasă a oricărui sentiment de iritare, a oricărei manifestări negative, se ascunde o dorinţă.

Noi avem o dorinţă, dar sfârşim prin a exprima ceea ce nu ne dorim şi asta ne deranjează. Asta ne face rău. Asta ne tulbură sufletul, mintea şi relaţia. A identifica dorinţa ascunsă într-o supărare sau o stare de gelozie înseamnă a ne restabili rapid echilibrul afectiv şi mintal, a rămâne structuraţi psihic şi niciodată expuşi riscului de a primi un tratament pentru gelozie patologică. Frica, starea de neîncredere şi multe alte emoţii negative pe care le dezvăluie gelozia aflată într-un stadiu mai avansat de manifestare pot fi dăunătoare în absenţa unei conştientizări a problemelor pe care le ascundem prin gelozie. Tocmai aceste probleme pot fi recunoscute într-un proces terapeutic, înainte ca ele să ne distrugă relaţia pe care, de obicei, o dorim prea mult. Să fim conştienţi mai mult de ceea ce ne dorim, decât de ceea ce nu dorim, iar asta să o facem chiar dacă am fost cândva înşelaţi, trădaţi sau abandonaţi. Istoria se repetă din pricina fricii, nu a încrederii!