Două FSN-uri despărţite de secetă

Din ceea ce ar fi trebuit să fie un lan de grău a rămas tutunul negru al unei ierbi uscate. Şi asta cu o lună inainte de seceriş. Ţărăna, in cămpiile romăne, sfărăie sub tălpi, iar căinii urlă noaptea a prevestire şi pagubă. Temperatura grăieşte surăzătoare o vorbitoare din televizor, este cu zece grade mai ridicată decăt normalul acestei luni. Dumnezeule, cu ce-am greşit? Aceleaşi televiziuni, infricoşate să nu intărzie pe un subiect minor, cum este părjolirea pămăntului de secetă, secarea făntănilor, pericolul morţii vitelor, se mută cu arme şi bagaje pe mitingurile organizate de PD la Craiova, Iaşi sau Pocreaca.

Zeci şi sute de autocare, microbuze şi trenuri, burduşite cu oameni incinşi, nervoşi, entuziaşti, pasionali aleargă spre respectivul loc pentru a striga din adăncul bojocilor slavă ţie, moarte duşmanilor Tăi. Deosebirea nu este mare faţă de trenurile cu mineri aduse de Iliescu să măture de legionari Piaţa Universităţii. Atunci, de trenuri se ocupa chiar Traian Băsescu. Acum el e staţia ultimă, Destinatarul Suprem. Minerii purtau băte şi răngi. Demonstranţii de azi, la fel de impătimiţi, cu o vizibilă majoritate feminină n-au ca arme decăt sacoşe. Nu s-au inregistrat, decăt sporadic, bătăi. Intr-o comună de lăngă Bucureşti, directorul şcolii, fapt trecut neobservat, a fost bătut ieri de căţiva simpatizanţi ai lui Traian Băsescu. Directorul fusese unuia dintre bătăuşi dascăl. Ce mai contează insă atunci cănd este in pericol Tatăl naţiunii? Ce mai contează atunci cănd prezinţi infirmitatea neingăduită de a nu-l iubi? Iţi poţi stălci in bătaie mama, dacă are ghinionul să trăiască şi să spună că Traian Băsescu nu este ceea ce pare, ci, să zicem, un şarlatan politic.

Pe scene cam aceleaşi personaje. Boc, ca un sfredel, Berceanu dănd din măini, multimilionarul Videanu, cald şi iubitor ca o moaşă comunală. Se zăreşte şi obrazul de chirpici al domnului Stolojan. Pe el e zugrăvit un zămbet oblic, menit să transmită increderea sa tinerească in victoria Alesului. Osatura domnului Stolojan sabotează insă silueta şi indică o gărbovire in rimă cu poverile vărstei. M-am chinuit să citesc, cu reverenţa de rigoare, afişul electoral imprimat pe pieptul Intăiei Doamne (suspendate) a ţării. N-am izbutit. Oricum, doamna se ţine bine. Şi pieptul fiicei mari a preşedintelui a fost utilizat electoral. Am distins ceva gen "cool". Fiica cea mică, angajată şi ea in miting, iscăleşte graţios direct pe palmele unor tineri care o sorb din ochi, fireşte din iubire pentru ilustrul ei părinte. Am zărit o clipă şi chipul invelit intr-o broboadă grea de zămbete al Elenei Udrea. Nefăcănd parte din fa-milie, sănii doamnei Udrea, infinit mai bogaţi, au fost feriţi de inscrisuri electorale. Păcat. Doamna Udrea a ameţit mulţimile doar cu parfumul ei discret şi scump.

In toate aceste mitinguri, Traian Băsescu a muncit din greu, cu toporul, la copacul democraţiei care trebuie dărămat. Balastul partidelor, guvernelor, camerelor legiuitoare trebuie zvărlit peste balcon, peste balustradă, pentru a rămăne in final, ca după o distilerie divină, doar doi, El şi poporul. Vorba căntecului: "In micuţa cărciumioară/Am rămas numai noi doi". Pănă nu va spulbera tot ce-i stă in cale, nu se va opri. Magma mulţimilor infierbăntate, pe care o modelează după voie, e a lui.

Remarc amănuntul că la Iaşi au stat, faţă in faţă, făcăndu-se că se duşmănesc, două FSN-uri. Unul, aş zice mai onest, cu toate că nu mi-e simpatic. Se revendică din stănga şi a rămas ce este. Cel de-al doilea, preschimbat peste noapte, vrea să inchipuie dreapta. Ca urmaş al Brătienilor trebuie proclamat Băsescu, primul politician curat, apărut după 17 ani de la revoluţie direct din temniţele comuniste. Să ne trăieşti, Măria Ta!

Â

P.S. Patriarhul Teoctist, in fruntea procesiunilor preoţeşti, cere Dumnezeului din ceruri ploaie. La televizor, democratul Marinescu, poreclit Bideu, pentru că atunci cănd s-a supărat pe partid şi-a luat acasă respectivul obiect, care ii aparţinea, spune convins că "preşedintele Băsescu ne-a salvat de inundaţii". Consternare in studio. Chiar aşa? In consecinţă, Inalt Prea Sfinţitul ar trebui să-şi indrepte rugăciunile de ploaie spre cel care ne-o poate da. Dacă nu va fi intămpinat cu o ploaie de injurături, poate are noroc.