x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Două locomotive în ritmul melcului

0
Autor: Matei Vişniec 17 Dec 2011 - 21:00

Ghicitoare: cine sunt cele doua 'locomotive ale constructiei europene'? Franta si Germania, bineinteles. Limbajul juralistic a creat de multa vreme niste clisee de care nu mai putem scapa. Cand nu sunt numite 'locomotive', celor doua tari li se mai spune 'tandem' sau 'cuplul franco-german'. Un cuplu care este 'motorul' Europei si, pe buna dreptate, daca tinem cont de faptul ca Germania ramane prima economie a batranului continent, iar Franta inca isi aroga rolul de inspiratoare a Europei.

Acest cuplu franco-german conduce de fapt Europa, desi cele doua 'locomotive' nu trag intotdeauna in acelasi sens cele 25 de vagoane ale Uniunii Europene. Pentru multi dintre partene­rii europeni ai Frantei si ai Germaniei, 'axa Paris-Berlin' este una care irita din ce in ce mai mult. Practic, orice decizie care se ia in sanul zonei euro sau in cadrul mai larg al Uniunii Europene este dezbatuta initial in doi, de cancelara Germaniei, Angela Merkel, si de seful statului francez, Nicolas Sarkozy. Scenariul se repeta iremediabil: intai trebuie sa se puna de acord Franta si Germania, si abia dupa aceea masurile sunt supuse aprobarii generale. A fost cazul recent cu ultimul plan franco-german destinat sa salveze zona euro. Un plan dezbatut intai in comitet restrans franco-german, pe 5 decembrie la Paris, si prezentat apoi si celorlalti.

Problema este ca Parisul si Berlinul au obiective comune, dar nu se inteleg intotdeauna la nivelul mijloacelor. Multa lume observa in Europa ca tandemul franco-german nu este intotdeauna foarte operational, desi se considera principala sursa de inspiratie a Uniunii Europene, principalul ei furnizor de initiative si de energie. Parisul si Berlinul comunica tot timpul, discutiile la inalt nivel sunt frecvente, conferintele de presa comune au devenit un ritual mediatic, dar cele doua 'locomotive' ale Uniunii Europene esueaza deseori pe linie moarta. Germania este obsedata in special de rigoarea bugetara, Franta este obsedata de conservarea suveranitatii. Pentru doamna Merkel, Comisia Europeana ar trebui sa fie un superjandarm care sa valideze bugetele nationale. Pentru domnul Sarkozy, Banca Centrala Europeana ar trebui sa fie un superpompier care sa ajute tarile in dificultate cumparandu-le datoria publica.

Spectacolul acestor negocieri dificile dintre Paris si Berlin este cel mai bun exemplu ca Europa s-a construit in cercuri concentrice. Exista fara indoiala un 'centru' la Bruxelles, dar primul cerc al deciziei este format din Franta si Germania. Al doilea cerc este cel al zonei euro, iar al treilea, larg si fara mare marja de manevra, este cel 'al celor 27'. Cand Franta si Germania discuta despre viitorul Europei, practic aceasta sta cu sufletul la gura si asteapta sa i se indice viitoarea directie.

Multi comentatori se declara excedati de atatea 'summit'-uri franco-germane, toate 'cruciale' si toate purtand pecetea 'ultimei sanse'.

Cum Europa nu misca, in timp ce Parisul si Berlinul discuta, nici restul lumii nu stie cum sa se raporteze fata de acest continent bogat si bolnav. Iata deci cum pe umerii cancelarei Angela Merkel si ai presedintelui Nicolas Sarkozy apasa intr-un fel sau altul o teribila povara, un fel de piatra a lui Sisif. La fel ca acest erou mitologic (inventat de greci, in paranteza fie spus), la fel ca acest erou grec, deci, doamna Merkel si domnul Sarkozy imping piatra pana pe varful muntelui. Si chiar in momentul cand au impresia ca orizontul se degajeaza intervine cate o noua problema, cate o noua neintelegere, cate un nou obstacol si totul trebuie reluat de la zero. Aceasta este perceptia multor observatori din afara continentului european care nu inteleg unde sunt rezultatele atator discutii de la izbucnirea crizei grecesti, in special si a celei legate de datoria publica, in ge­neral.

In prezent, speranta este legata de modificarea tratatelor europene. Iata noua formula magica a zilei: daca modificam tratatele va putea fi modificat si rolul Bancii Centrale Europene, se vor putea emite euro-obligatiuni, se vor pune bazele unui federalism si deci vom avea un embrion de Europa bugetara si de guvernanta econo­mica. Iata scenariul pe care il construiesc cu migala Angela Merkel si Nicolas Sarkozy, in conditii deficile de lucru, de altfel. Cei doi nu se simptizeaza pre mult, dar surad de ochii lumii, pietele financiare stau cu ochii pe ei, liderii mondiali exercita si ei presiuni asupra lor, iar fiecare dintre ei se afla intr-un context electoral dificil. Iar, mai nou, stanga franceza ii reproseaza lui Nicolas Sarkozy ca se lasa dominat de Berlin, ca accepta un fel de 'diktat' din partea Germaniei.

Dreapta franceza admira disciplina bugetara a Berlinului si mai ales faptul ca Germania a stiut sa-si conserve mai bine industria si competiti­vitatea pe fond de globalizare. Parisul nu digera insa cu usurinta 'leadership'-ul german in Europa, conditiile impuse de Berlin pentru a salva Grecia sau zona euro si mai ales o anumita'germanizare' bugetara si administrativa a celui de-al doilea cerc european. Conflictele istorice dintre Franta si Germania (70 de ani de razboaie doar intre 1870 si 1945) au lasat unele resentimente, desi Nicolas Sarkozy da asigurari ca astazi 'nu se pune pro­blema ca Germania sa castige in fata Frantei sau ca Franta sa castige in fata Germaniei, ci ca euro si Europa sa fie intarite'. La Paris, discursul oficial pune accentul pe unitatea dintre Germania si Franta ca optiune strategica. 'Viitorul si pacea depind de convergenta de vederi dintre Paris si Berlin', spunea saptamana trecuta Nicolas Sarkozy. Mai ramane intrebarea: dar celelalte tari ale Europei ce fac intre timp, asteapta cuminti triumful acestei convergente, in ciuda faptului ca ea se produce in ritmul melcului?

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de