x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Două lupte distribuţionale

0
Autor: Daniel Daianu 15 Sep 2009 - 00:00
Dincolo de particularităţile anului electoral există aspecte care explică învolburarea apelor între partenerii sociali în România. A contat enorm în tensionarea acută a relaţiilor încercarea foarte tardivă de a spune lucrurilor pe nu­me: că de ani buni numeroşi cetăţeni trăiesc tot mai mult pe datorie, ţara trăieşte peste mij­loacele ei, că această criză a modificat date esen­­ţiale ale problematicii economice în lume. Sectorul bugetar a cunoscut o creştere masivă a numărului de personal şi a salariilor în ultimii ani, care nu este sustenabilă în raport cu pu­tin­ţe­le economiei. Criza ne-a izbit din plin; plătim şi pentru imprudenţe comise în politica pu­blică. Un accent suplimentar au adăugat pro­mi­­siunile electorale aiuritoare din toamna anului trecut - în timp ce deviza  "protejăm salariile şi locurile de muncă", care nu este incomprehensibilă din perspectiva unei datorii mo­rale a statului faţă de cetăţeni, sugera că suntem imuni, socialmente, la impactul crizei. Criza şi imprudenţele din politica economică internă obligă la măsuri severe de corecţii în sa­la­ri­za­rea publică. Aici se combină două operaţiuni foarte delicate: diminuarea relativă (ca ponde­re în PIB), fie ea graduală, pe mai mulţi ani, a fondului de salarizare bugetară cumulată cu reaşezarea raporturilor între salariile categoriilor de bugetari. Avem două "conflicte distri­bu­ţi­onale" care se intersec­tează. Întrucât criza reclamă ajustări (limitări, scă­deri) de venituri, reforma salarizarii se transformă într-o luptă distribuţională între salariaţi, în ansamblu, şi autorităţi. Sindicatele sunt împotriva Guvernului când se opun ajustărilor, limitărilor. În ace­laşi timp, se luptă între ele pentru a obţine coeficienţi cât mai buni. Sunt frapat de o cons­ta­ta­re, pe care am făcut-o şi sâmbata trecută. Nu am sesizat ca între liderii sindicali şi Guvern să opereze o premiză absolut necesară pentru realizarea unui compromis care să dureze; mă refer la înţelegerea situaţiei foarte dificile a eco­nomiei, care reclamă sacrificii de la toţi. Fiindcă nu putem avea două Românii: una a economiei private, care se ajustează la sânge pe latura costurilor, inclusiv prin reduceri de sa­la­rii şi personal; şi alta, a sectorului public, unde asis­tăm la revendicări în lanţ de creştere a salariilor. Am greşi dacă am pune numai pe seama unor vinculaţii posibile dintre politic şi mişcarea sindicală tensiunea de acum. Nemulţumirile sunt autentice şi adânci. Tocmai de aceea este esenţial ca dialogul între partenerii sociali să beneficieze de încredere reciprocă. Vedem în ce situaţie curioasă este România: o coaliţie guvernamentală, care pe hârtie se bucură de sprijinul a peste 2/3 din Parlament, se confruntă cu o asemenea opoziţie socială. Conflictul actual ridică şi întrebări privind modul în care o categorie de bugetari, fie ea întruchipare a sistemului de puteri într-o democraţie (mă refer la magistraţi) poate impune statului, celorlalţi cetăţeni, punctul de vedere, interesul său. Actul de justiţie trebuie să beneficieze de resurse susţinătoare adecvate şi nemulţumiri ale ma­gistraţilor sunt de înţeles. Dar modul lor de a dialoga cu restul societăţii mi s-a părut că a forţat nota. Ce ar fi, de pildă, dacă fiecare categorie de bugetari care furnizează bunuri pu­blice esenţiale ar solicita să beneficieze de o taxă specifică pentru a-şi mări veniturile? Unde am ajunge? Ceea ce poate fi echivalat cu o expresie a jocului democratic poate lesne deveni un abuz, poate bloca o societate. Şi pe această cale se pot multiplica tentaţiile recur­gerii la soluţii de natură autoritaristă. Testul sever al democraţiei este în perioade grele, de criză. Atunci se verifică tastatura instituţio­nală a unei societăţi, solidaritatea, valorile ei.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de