x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Doua ore dus, doua ore intors

0
02 Dec 2004 - 00:00

Cand povesteste de naveta pe care a facut-o cinci ani, profesorul L. nu uita sa precizeze: doua ore dus, doua intors.

Click pentru a mari imaginea
Din timpul petrecut in sat si in scoala n-are amintiri. Tot ce merita intrucatva a fi spus e ca sosea intotdeauna cu o intarziere de o jumatate de ceas, pe care o razbuna plecand cu un sfert de ceas mai devreme. Fapt care ar fi trebuit sa-i provoace unele probleme de constiinta. Dar cum celelalte trenuri soseau cu mult inainte de opt dimineata si il luau spre Bucuresti seara tarziu, nu-si reprosa nimic. Cum de altfel nu-i reprosa nimic nici directorului. Oricum isi strica ziua cu cele patru ore de naveta. Doua la dus, doua la intors.

Din tren insa are o multime de amintiri. Cea mai frumoasa ar trebui sa se cheme adevaratul sau roman de dragoste, desi s-a consumat trist si absurd doar pe calea ferata. O ora la dus, o ora la intors.

E exagerat sa vorbesti despre un roman de dragoste intr-un vagon de clasa a doua, intunecos, jegos si plin cu navetisti, care beti, care gata sa se imbete de indata ce aveau cu ce. Si cu colegi mult prea plictisiti unii de altii, ca sa mai aiba ce-si spune dupa ce paraseau scoala. Pentru profesorul L. navetistii n-aveau nume. Unul era cunoscut drept trei ore la dus, trei la intors, altul se chema trei sferturi dus, trei intors. Despre un profesor de sport si lucru manual - un ceas jumatate dus, un ceas jumatate intors - nu tine minte nimic, afara de faptul ca l-a vazut odata treaz. Si ca treaz era cu totul alt om, dar nu mai bun.

Pe ea a cunoscut-o calatorind mai bine de un an cu banchetele fata-n fata. El ii tinea un loc pe bancheta, in personalul 501, fiindca ea facea naveta de la sat la oras, iar ea ii pastra lui un loc in 502, cand se intorcea de la Calarasi in satul ei. N-au avut o intelegere in acest sens, cum n-au avut nici o intelegere prealabila pentru nimic din ce s-a intamplat mai apoi.

Mai bine zis pentru nimic din ce ar fi fost sa se intample, dar nu s-a intamplat. Cauza a fost tot naveta. Cand doi soti se despart, avocatii pledeaza pentru nepotrivire de caracter. Intre el si ea a existat o nepotrivire de naveta. N-au discutat niciodata despre asta, dar alt motiv n-a existat. Intr-o zi, s-au aflat pentru intaia oara fata in fata mai bine de un ceas, iar dupa un an s-a schimbat mersul trenurilor si ea a prins o naveta mai buna. O jumatate de ora dus, o jumatate intors.

Prea multa tandrete, asta a fost tot!, spune profesorul pensionar L. cand pomeneste de iubirea lui, de femeia careia nu i-a zis niciodata pe nume. I-a zis cum ii ziceau toti navetistii: o ora dus, o ora intors.

De fapt, nici n-a intrebat-o vreodata cum o cheama. Si nici ea pe el. Vreme de cinci ani, spune L., nici nu stiu ce fel de om am fost. Poate ca nici n-am fost om, ci un ceas de masa tip CFR care ticaia impreuna cu alt ceas de masa.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   ceas,   intors

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de