Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există posibilitatea ca războiul dintre preşedinte şi Guvern să aibă consecinţe catastrofale asupra vieţii cotidiane a românilor.
Duminică, 20 ianuarie 2007, deşi zi lăsată de la Dumnezeu muritorilor să fie lăsaţi în pace de politicieni, a fost una deosebit de zbuciumată pentru scena noastră politică. La întoarcerea de la Tbilisi, unde a participat în chip mai mult decât inutil la învestirea unui preşedinte care a falsificat alegerile pentru a-şi continua politica zbanghie, Traian Băsescu a expediat necesara explicaţie a gestului său de politică externă la întâmplare, pentru a ataca pe Teodor Meleşcanu, ministru interimar la Justiţie, PNL şi Guvernul Tăriceanu. Anterior, liderul PD-L, Emil Boc, dar şi noua stea a partidului – Elena Udrea – au avut intervenţii în care au repetat, până la nivelul de virgulă, înainte de a fi ţinut de către titular, discursul lui Traian Băsescu. Niţel mai târziu, liberalii au convocat şi ei o conferinţă de presă în hotarele căreia, prin vocea ministrului Culturii (!), i-au răspuns lui Traian Băsescu şi PD-L.
După aceste întâmplări, Mihai Gâdea m-a sunat pentru a mă întreba dacă nu e cazul să trântim, duminică seara, o ediţie specială a emisiunii Sinteza zilei. I-am răspuns că nu-i văd utilitatea. Ediţia specială a unei emisiuni presupune un eveniment ieşit din comun petrecut în ziua respectivă. Or, după opinia mea, momentul politic de duminică n-a avut nimic deosebit. El n-a fost altceva decât un moment din campania electorală a lui 2008, începută în forţă şi cu mult înainte de termen de Traian Băsescu prin anunţul de la 8 ianuarie 2008 potrivit căruia refuză Decretul de numire al Noricăi Nicolai la Justiţie.
După decembrie 1989 – notam tot într-unul din editorialele dedicate anului electoral 2008 – campania electorală pentru parlamentare a găsit preşedintele şi partidul de guvernământ de aceeaşi parte a baricadei. De cealaltă se găseau partidele de Opoziţie. Care partide nu aveau prea mare forţă pentru a putea duce o bătălie eficientă împotriva partidului aflat la guvernare. În 2008 însă, preşedintele e liderul recunoscut oficial al unui partid din Opoziţie. Acest partid – PD-L – luptă, aşadar, împotriva partidului de guvernământ din interiorul Puterii. Noua realitate electorală îşi va pune amprenta asupra întregii vieţi social-politice şi economice a ţării. Cu efecte grave considerabile asupra stabilităţii interne, ba chiar şi asupra imaginii României în lume. Aceasta deoarece, aşa cum scriam, preşedintele Traian Băsescu se găseşte într-o ipostază ieşită din comun: "Câştigarea majorităţii parlamentare absolute de către acest partid e astfel o chestiune de viaţă şi de moarte pentru Traian Băsescu. Desigur, dacă PD-L obţine majoritatea absolută în Parlament nu e sigur sută-n sută că liderul partidului, indiferent că se va numi Emil Boc sau Theodor Stolojan, nu va avea puseuri de independenţă faţă de Cotroceni. Până atunci însă, Traian Băsescu şi-a făcut din câştigarea parlamentarelor de către PD-L obiectivul numărul unu al vieţii şi activităţii sale în 2008. Aceasta înseamnă că întreaga viaţă politică a României din 2008 va sta sub semnul bătăliei crâncene duse de Traian Băsescu pentru ca PD-L să învingă la locale şi parlamentare."
Aşa cum am mai scris, anul electoral 2008 se va defini prin confruntarea dintre Traian Băsescu şi PD-L, pe de o parte, şi PNL, pe de altă parte. Cele aproape două săptămâni de campanie electorală ne-au dovedit asta din plin. Aceste două săptămâni ne-au dovedit însă şi un alt lucru cu care ne vom întâlni în campania electorală. Şi anume: Celelalte partide vor fi simple spectatoare la această confruntare. Chiar dacă liderii PSD, PRM şi PC s-au pronunţat asupra conflictului, prestaţia lor nu le creşte, dar nici nu le scade zestrea electorală. În această perioadă, desigur. Există posibilitatea ca războiul dintre preşedinte şi Guvern să aibă consecinţe catastrofale asupra vieţii cotidiane a românilor. În acest caz, partidele condamnate să rămână acum spectatoare la confruntarea electorală redusă la bătălia dintre Traian Băsescu şi PD-L, pe de o parte, şi PNL, pe de alta, vor avea şansa de a invoca permanentul scandal de la vârf. Simpatia electorală câştigată cu acest prilej le-ar putea aduce un procentaj de voturi în detrimentul PD-L. PNL are asigurat un anume capital. Iar preşedintele, care a sacrificat totul pentru ca PD-L să poată face singur Guvernul, s-ar putea trezi din nou în faţa unei situaţii de coşmar: cea de a fi obligat să formeze un guvern de Coaliţie.
După aceste întâmplări, Mihai Gâdea m-a sunat pentru a mă întreba dacă nu e cazul să trântim, duminică seara, o ediţie specială a emisiunii Sinteza zilei. I-am răspuns că nu-i văd utilitatea. Ediţia specială a unei emisiuni presupune un eveniment ieşit din comun petrecut în ziua respectivă. Or, după opinia mea, momentul politic de duminică n-a avut nimic deosebit. El n-a fost altceva decât un moment din campania electorală a lui 2008, începută în forţă şi cu mult înainte de termen de Traian Băsescu prin anunţul de la 8 ianuarie 2008 potrivit căruia refuză Decretul de numire al Noricăi Nicolai la Justiţie.
După decembrie 1989 – notam tot într-unul din editorialele dedicate anului electoral 2008 – campania electorală pentru parlamentare a găsit preşedintele şi partidul de guvernământ de aceeaşi parte a baricadei. De cealaltă se găseau partidele de Opoziţie. Care partide nu aveau prea mare forţă pentru a putea duce o bătălie eficientă împotriva partidului aflat la guvernare. În 2008 însă, preşedintele e liderul recunoscut oficial al unui partid din Opoziţie. Acest partid – PD-L – luptă, aşadar, împotriva partidului de guvernământ din interiorul Puterii. Noua realitate electorală îşi va pune amprenta asupra întregii vieţi social-politice şi economice a ţării. Cu efecte grave considerabile asupra stabilităţii interne, ba chiar şi asupra imaginii României în lume. Aceasta deoarece, aşa cum scriam, preşedintele Traian Băsescu se găseşte într-o ipostază ieşită din comun: "Câştigarea majorităţii parlamentare absolute de către acest partid e astfel o chestiune de viaţă şi de moarte pentru Traian Băsescu. Desigur, dacă PD-L obţine majoritatea absolută în Parlament nu e sigur sută-n sută că liderul partidului, indiferent că se va numi Emil Boc sau Theodor Stolojan, nu va avea puseuri de independenţă faţă de Cotroceni. Până atunci însă, Traian Băsescu şi-a făcut din câştigarea parlamentarelor de către PD-L obiectivul numărul unu al vieţii şi activităţii sale în 2008. Aceasta înseamnă că întreaga viaţă politică a României din 2008 va sta sub semnul bătăliei crâncene duse de Traian Băsescu pentru ca PD-L să învingă la locale şi parlamentare."
Aşa cum am mai scris, anul electoral 2008 se va defini prin confruntarea dintre Traian Băsescu şi PD-L, pe de o parte, şi PNL, pe de altă parte. Cele aproape două săptămâni de campanie electorală ne-au dovedit asta din plin. Aceste două săptămâni ne-au dovedit însă şi un alt lucru cu care ne vom întâlni în campania electorală. Şi anume: Celelalte partide vor fi simple spectatoare la această confruntare. Chiar dacă liderii PSD, PRM şi PC s-au pronunţat asupra conflictului, prestaţia lor nu le creşte, dar nici nu le scade zestrea electorală. În această perioadă, desigur. Există posibilitatea ca războiul dintre preşedinte şi Guvern să aibă consecinţe catastrofale asupra vieţii cotidiane a românilor. În acest caz, partidele condamnate să rămână acum spectatoare la confruntarea electorală redusă la bătălia dintre Traian Băsescu şi PD-L, pe de o parte, şi PNL, pe de alta, vor avea şansa de a invoca permanentul scandal de la vârf. Simpatia electorală câştigată cu acest prilej le-ar putea aduce un procentaj de voturi în detrimentul PD-L. PNL are asigurat un anume capital. Iar preşedintele, care a sacrificat totul pentru ca PD-L să poată face singur Guvernul, s-ar putea trezi din nou în faţa unei situaţii de coşmar: cea de a fi obligat să formeze un guvern de Coaliţie.
