Două teme majore lipsesc din mesajul prezidențial

Ne aflăm, cu toții, sub impresia puternică, de neuitat, a Mesajului transmis de către președintele Klaus Iohannis cu prilejul Zilei Justiției, document de o excepțională valoare teoretică și practică. Nu mă îndoiesc, se vor găsi printre cititorii notațiilor de mai jos și unii care să îmi atragă atenția că o asemenea introducere este redactată în limba de lemn a așa-numitei „Epoci de Aur”, când justiția era subordonată partidului unic și executa orbește comanda politică. Foarte adevărat, numai că, dacă privim realitatea zilelor noastre, fără inhibiții și fără prejudecăți(păstrând,firește, proporțiile și schimbând ceea ce este de schimbat), constatăm că ne îndreptăm, pas cu pas, către un alt fel de partid unic și către un alt fel  de comandă politică a sistemului juridic. Așa încât, de vreme ce avem parte de încă un „guvern al meu”(domnul președinte Klaus Iohannis dixit!), nu văd de ce nu i-ar urma și o „justiție a mea”, domnul nostru președinte fiind el însuși unul dintre cei care a învățat din proprie experiență ce înseamnă o justiție cu adevărat independentă!

 Revenind la Mesajul prezidențial, trebuie să spun că lipsesc din acest document cel puțin două teme de marcată actualitate și de un larg interes public. Prima temă derivă din această foarte corectă apreciere pe care o citim în respectivul mesaj:”Toleranța zero față de orice act de corupție va produce schimbări profunde și benefice la nivelul întregii societăți”.  Păi dacă domnul însuși președinte al tuturor românilor cere „toleranță zero față de orice act de corupție”, de ce nu s-a referit domnia sa, direct, la marele scandal public pe tema foarte dubioaselor achiziții de măști și alte echipamente din perioada stării de urgență? Oare numai și numai pentru că de aceste operațiuni nu s-au ocupat direct membrii și simpatizanți ai PSD, partid care, pentru președintele Klaus Iohannis și băieții lui, este, prin el însuși, singurul generator și propagator al virusului corupției? Sunt întrebări de elementar bun simț care să nu ne fie de mirare dacă vor reveni în spațiul public pe măsură ce recent constituita comisie parlamentară  de anchetă privind achizițiile și gestionarea stării de urgență se va apuca de treabă și ne va comunica, tot pas cu pas, concluziile sale.

Cea de a doua temă pe care mă așteptam să o regăsesc în mesajul domnului președinte este cea a intensificării demersurilor pe linia educației civice și, în primul rând, juridice a populației. Demers pe care îl exprimă atât de sugestivul slogan:,Legea ne apără, să o cunoaștem, să o respectăm și să o apărăm!” Temă despre care, iarăși, nu am nici cea mai mică îndoială, președintele Klaus Iohannis are o bogată documentație teoretică și practică. Dar, dacă mă gândesc mai bine, poate că absența acestei teme din tabla de materii a mesajului prezidențial are și o explicație. Mă refer la mesajul transmis cu câteva zile în urmă de către primul ministru Ludovic Orban, mai precis după ce, la sesizarea Avocatului Poporului, Curtea Constituțională a decis că reținerea în carantină a persoanelor pe perioada stării de urgență este echivalentă cu privarea de libertate. Mesaj care, în esență, sună așa: „Rugămintea mea către populație este să nu țină cont de decizia CCR” și care, după cum prea bine se cunoaște, a provocat categorice reacții din partea mediului juridic și politic. Una dintre cele mai severe și ferme riposte fiind cea dacă de către Daniel Morar, actualmente judecător la CCR, care consideră chemarea lansată de către premierul Ludovic Orban ca „un lucru grav și nepermis într-un stat de drept”.

Am făcut această referire directă la luarea de poziție a lui Daniel Morar având în vedere, în egală măsură, atât bogata sa expertiză dobândită în diverse posturi de conducere din lumea justiției, cât și faptul că în nici-un caz domnia sa nu poate fi suspectat de afinități față de același PSD pe care spirite vigilente ale guWERNării în exercițiu îl denunță a fi inspirator- și chiar instigator!- al unor inițiative sau decizii ale Avocatului Poporului, respectiv ale Curții Constituționale . Ori dacă chiar și Daniel Morar a simțit nevoia să ia atitudine, în mod public, față de această vădită invitație la nerespectarea deciziilor unei instituții a statului de drept, asta înseamnă că domnia sa a sesizat gravitatea crescândă a situației și anume ca, prin extensie de sferă, să ne confruntăm cu o nesupunere în fața legii și legiuitorului. Alternativă care, în contextul evenimentelor care zguduie serios instituțiile statului din state-fanion al democrației consolidate din Europa Occidentală și din Statele Unite ale Americi trebuie și ea luată în discuție.

De ce lipsesc din Mesajul domnului președinte, aceste două teme de mare importanță atât pentru lumea justiției cât și pentru întreaga noastră societate?,iată o întrebare la îmi este greu să dau răspuns, atâta vreme cât nu am cum și de unde să dețin informații de la surse autorizate. Am, în schimb, suspiciunea rezonabilă(cunoașteți termenul, nu-i așa?) că, în marea lor înțelepciune. sfetnicii prezidențiali care au redactat textul respectiv au preferat să evite situația ca, odată pomenite,aceste două teme să devină două fumigene care să pună în umbră generoasa lui încărcătură de idei.

 Sau, mai rău, să creeze aparența că președintele Klaus Iohannis are știință de existența lor și că și-ar propune să le cerceteze cu atenția pe care ele o merită, poate chiar în regim de urgență. Ipoteză pe care, cu toată dragostea, nu risc să o pun în discuție…