x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dovedirea nevinovăției ca rutină zilnică

0
Autor: Ionuț Bălan 28 Mar 2018 - 07:43
Dovedirea nevinovăției ca rutină zilnică


Părinții și bunicii noștri ziceau că e imposibil să ieși din casă fără să ți se ceară bani. Dar nu era decât o modalitate de a spune, cu umor, că așa funcționează economia ca element al vieții sociale, prin tranzacții care implică schimburi de bunuri prin intermediar monetar.

Lucrurile s-au schimbat. În cadrul interacțiunilor sociale, ți se cer mai degrabă informații decât bani. Să spui și să dovedești cine ești, în diferite grade de detaliere. Iar scopul pragmatic pare deseori să lipsească. Pare de multe ori doar un ritual social impus, un dans repetitiv prin care să-ți reconfirmi umanitatea și calitatea de cetățean.

Gândiți-vă doar de câte ori vă cere banca să vă reconfirmați principalele "date personale" și vă întreabă și ce nu e cazul ca să vă constituie "profilul" pentru credit. Sau de câte ori trebuie să mergeți cu aceleași acte doveditoare la circa financiară, la Registrul Comerțului, la Poliție sau chiar la administrația asociației de la bloc. Secretul bancar, ca și confidențialitatea vieții persoane, au devenit concepte goale. Pentru a putea funcționa ca ființă socială trebuie să te "autodenunți" în permanență, să-ți reciți identitatea la nesfârșit. Prezint acte, deci exist.

"A deveni înseamnă a fi fost presupus vinovat, după care judecat şi declarat nevinovat. Întrucât această declaraţie nu e un act singular, ci un statut reprodus fără încetare, a deveni înseamnă a fi permanent în curs de achitare de o acuzaţie de vinovăţie", scria, în1995, filosoafa Judith Butler.

Fragmentul redă esența cetățeanului modern și a raporturilor sale cu instituțiile publice sau private: prezumția de vinovăție, adică exact contrariul principiului etic și constituțional despre care se pretinde că stă la baza unei societăți libere. Exact precum K. al lui Kafka din "Procesul", depunem zilnic eforturi și pierdem timp cu scopul unic de a ne redovedi identitatea (și deci nevinovăția și onorabilitatea) în fața unei acuzații implicite și fără conținut.   

 

 

Citeşte mai multe despre:   nevinovatia zilnica

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de